Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

În ceea ce priveşte reuşita amestecurilor pentru restaurarea vegetaţiei pe
haldele de zgură şi cenuşă acoperite cu turbă eutrofă de la Sânpetru Braşov, după 3
ani din 25 specii au reuşit să se instaleze practic 12 specii din care 6 graminee perene,
5 leguminoase perene şi un arbust. Prezenţa în amestec a cerealelor păioase, se
remarcă rolul lor protector pentru tinerele plante de ierburi perene mai sensibile la
oscilaţii mari de umiditate şi insolaţie puternică, specifică taluzelor acesstor halde.
Dintre cereale comportarea cea mai bună o are secara (Secale cereale) care
prin autoînsămânţare este prezentă şi în anul al III-lea în covorul ierbos.
Rezultate bune se obţin şi cu triticale (Triticum x Secale), orz (Hordeum
vulgare), orzoaică (H. distichon), şi ovăz (Avena sativa). O comportare remarcabilă o
au speciile cultivate din genul Amaranthus care asigură o protecţie foarte bună a
tinerelor plante din specii perene care se instalează mai greu.De asemenea, dintre
speciile anuale comportare bună o au: Xanthium riparium, Reseda lutea, Datura
stramonium, Hyoscyamus niger, etc.şi dintre cele perene: Agropyron repens, Festuca
gigantea, Medicago minima, Medicago falcata, Trifolium fragiferum, Potentilla
anserina, Mentha longifolia, Cirsium arvense, Sorghum halepense, Reynoutria
japonica, R..sahalinense, Elymus sabulosus şi altele.
Strategii de reconstrucţie ecologică a haldelor situate în arii protejate
O problemă cu totul aparte o constituie reconstrucţia ecologică a haldelor în
interiorul unor arii protejate prin lege, cum este cazul celor rezultate din exploatarea
sulfului din Munţii Călimani.
În ariile protejate sunt interzise cu desăvârşire introducerea unor specii de
plante din afară sau chiar a unor soiuri noi din speciile existente în aceste areale. A
aduna seminţe din flora spontană ca soluţie pentru înierbare este o utopie, întrucât nu
ar ajunge nici pentru 1 % din suprafaţa denudată de vegetaţie din Călimani, cu
cheltuieli foarte mari. De asemenea, în aceste arii este interzisă folosirea
fertilizanţilor de sinteză sau prelucrare chimică cum sunt cei care conţin azot, fosfor
şi potasiu, principalele elemente fertilizante necesare plantelor ierboase sau lemnoase.
Fără elemente fertilizante provenite din îngrăşăminte organice sau chimice nu
se poate instala vegetaţia pe un substrat inert, lipsit aproape total de fertilitate naturală
cum sunt haldele de steril din Călimani. Asigurarea îngrăşămintelor organice din
gospodăriile populaţiei, în cazul de faţă este iluzorie. În primul rând nu se găsesc de
cumpărat şi în al doilea rând distanţa până la care trebuie transportate (40 – 50 km) şi
cantităţile ce se folosesc la hectar sunt foarte mari (30 – 50 tone / hectar).
Se pune întrebarea ce facem în această situaţie limită ?
Aşteptăm decenii să se renatureze de la sine sau intervenim în forţă pentru a
diminua şi stopa, pe cât posibil prin înierbare, eroziunea catastrofală a acestor halde
cu poluarea apelor în aval pe zeci de kilometri cu dispariţia vieţii acvatice, datorită
acidităţii şi conţinutului foarte ridicat în elemente şi substanţe chimice nocive vieţii.
După părerea noastră nu avem de ales, va trebui să acţionăm imediat pentru
stăvilirea eroziunii cu mijloacele cunoscute (baraje, cleionaje,etc.) după lucrările
hidroameliorative, urmate de înierbare pentru fixarea şi consolidarea acestor
materiale care au rezultat după exploatarea minieră.
375