Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

Când în ogoarele de toamnă porumbul însămânţat se apropie de prima
praşilă, pe multe locuri prost arate în primăvară, se pot vedea agricultori semănând
porumbul cu parul la 15 Mai. Chiar şi primăvara s’ar putea face arături mai bune
dar mai de timpuriu.
Aceste arături ar trebui grăpate apoi de câteva ori până la semănatul
porumbului.
E interesant de remarcat faptul că pe câmpurile întinse prezenţa agricultorilor
în număr mai mare se observă numai către sfârşitul lunei Aprilie.
Am văzut parcele arate primăvara cari dacă ar fi fost grăpate imediat după
arat, s’ar fi putut pregăti totuşi pentru semănat. Zile întregi arătura a fost lăsată
negrăpată şi brazdele s’au întărit, de vânt şi de căldură, ca piatra.
Agricultorii cu cari stăm de vorbă se plâng că nu pot face arăturile din lipsă
de vite. La unii lipsa vitelor e explicabilă, neavând decât unul până la două pogoane
de pământ din cari mai ales când sunt şi neraţional lucrate, desigur că nu pot obţine
suficient furaj pentru animale şi în acelaşi timp porumb pentru familie.
Agricultorii cu 8-10 pogoane de pământ, ar putea totuşi creşte câteva vaci de
lapte cărora prin lucernă, borceag de primăvară, sparcetă şi sfeclă, plante ce se
desvoltă bine în regiune, le-ar asigura o hrană raţională. Se întâlneşte la prea mulţi
agricultori, administratorii de moşii şi proprietari, părerea că nu e rentabilă
creşterea vacilor pentru lapte. Acest lucru mi se pare inexplicabil în apropierea unei
capitale cu o populaţie numeroasă, atât de lipsită de lapte, de lapte bun mai ales.
Nu poate rămâne decât explicaţia că animalele prost nutrite şi rău întreţinute
nu dau cantitatea de lapte care să asigure rentabilitatea acestor crescători.
Orăşenii ar trebui de asemenea să plătească acest preţios aliment la preţul
just şi credem că ar face-o mai repede dacă laptele oferit ar fi mai bun.
Diversele derivate ale laptelui: unt, brânză, etc., ar putea mări şi mai mult
rentabilitatea acestor crescători. Când în jurul altor oraşe din ţară sunt crescătorii
renumite de vaci de lapte cari sunt rentabile, nerentabilitatea creşterii vacilor de
lapte în jurul capitalei nu se poate explica decât prin faptul că vitele sunt prost
întreţinute şi producţia de lapte scăzută.
Creşterea vacilor de lapte ar mai completa o latură dureroasă a vieţii dela
sate: subnutriţia.
Laptele proaspăt sau derivatele laptelui ar îmbunătăţi alimentaţia atât de
sumară a muncitorilor noştri agricoli, a copiilor mai ales. E o tragedie să vezi cum
muncitorii agricoli zilieri, nu mănâncă ziua întreagă decât bucata de pâine ce le este
dată, pe lângă bani, pentru munca zilnică.
Când ne gândim că o bună parte din aceşti muncitori o constitue tineretul sau
chiar copiii, atunci situaţia ne apare şi mai tragică. Cât de departe suntem de
adevărata agricultură putem vedea şi dintr’un alt aspect ciudat al câmpurilor
noastre: plantaţiile de pomi.
Îţi este dat să vezi în jurul Bucureştilor la câţiva kilometri de oraş numeroase
plantaţii sunt apreciabile, cu toate acestea odată plantaţi pomii, s’a neglijat
întreţinerea lor.
În unele din aceste grădini, bălăriile ajung până la crengi.
28