Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

Întâmplarea a făcut ca de duminică noaptea spre luni să plouă aproape
neîntrerupt trei săptămâni la rând.
Orzoaica de primăvară semănată mai târziu, după ploi, a dat cu 1.200 kg/ha
mai puţin decât restul suprafeţei şi nu ne-am realizat planul la această cultură
deoarece nu am continuat semănatul încă 6-8 ore până la terminarea operaţiunii, în
acea duminică buclucaşă.
Momente asemănătoare de slăbire a tenacităţii am avut uneori şi la pregătirea,
strângerea şi depozitarea fânului sau al paielor de pe teren, datorită organizării
defectuoase sau a unor mici perioade de „oboseală” sau „delăsare” care ne-au costat
ulterior foarte scump.
Aşa că, timpul optim şi valorificarea lui în agricultură este nepreţuit şi greu de
evaluat, făcând uneori diferenţa între fermieri şi performanţele lor.
Planificare şi talent organizatoric
Pe lângă pregătire profesională teoretică şi practică, devotament pentru meseria
aleasă, mai ai nevoie să ştii cum să-ţi organizezi munca.
Multe dintre activităţile dintr-o fermă sunt plictisitor de asemănătoare
îndeosebi în cele de creşterea animalelor.
Planificarea şi organizarea lucrului în agricultură se însuşeşte permanent în
perioada de învăţare din gospodăria părintească, în cea de şcolarizare şi practică, în
stagiatură, la diferite specializări, etc.
Zicala spune să-ţi faci iarna car şi vara sanie, mai pe înţeles să-ţi planifici cu
minuţiozitate şi din timp campaniile agricole ce urmează să le parcurgi.
Cine se pregăteşte din vreme şi are tot ce-i trebuie, parcurge mai uşor şi mai
rapid fazele tehnologice ale lucrărilor programate, care sunt de bună calitate şi se
încadrează în perioada optimă, având siguranţa unor producţii mari şi constante. Cine
lasă lucrurile pentru ultimul moment apar probleme neprevăzute, rămâne în urmă cu
toate, îl depăşeşte timpul optim şi obţine în final producţii mici, neeconomice, care-l
duc în final la faliment.
În fostele GAS-uri mai apoi IAS-uri, unde erau folosiţi banii statului, exista o
planificare riguroasă a activităţii de producţie agricolă, atât în sectorul vegetal cât şi
în cel animal.
La întocmirea planurilor anuale se ţinea seama de necesităţile tehnologice ale
fiecărei culturi sau specii şi categorii de animale, cheltuielile salariale şi materiale
după diferite normative, precum şi veniturile ce urmau a se realiza.
Acest exerciţiu de planificare a tehnologiilor şi cheltuielilor era benefic pentru
fermier, mai puţin ştacheta veniturilor impuse care în cele mai multe cazuri depăşea
limita stimulativă, fiind adesea descurajante.
Cu toate aceste neajunsuri reparabile, agricultura de stat de dinainte de 1990 a
fost foarte bine organizată, după cele mai moderne principii şi tehnologii
împrumutate mai ales din SUA, adaptate pentru zona de câmpie şi dealuri a ţării.
Distrugerea ei a fost cea mai mare greşeală a guvernărilor postdecembriste,
vitregind ţara de produse agricole ieftine de primă necesitate, dând astfel cale liberă
produselor străine mai scumpe, să ne ocupe piaţa agroalimentară.
397