Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

CE PUTEM FACE PENTRU SALVAREA ŞEPTELULUI
ÎN CONDIŢII DE SECETǍ
Indiferent de profesie, nivel de pregătire şi convingeri politice, tot mai mulţi sunt
aceia care consideră agricultura drept sectorul ce poate salva economia românească.
Din păcate, pentru majoritatea lor, agricultura înseamnă în principal cultura
cerealelor şi a plantelor tehnice, ignorând adesea creşterea animalelor. Nu mai departe
decât în recenta Chemare a Forumului Naţional al Agricultorilor din Partidul Social
Democrat, la reuniunea de la Alba Iulia, publicată în această revistă, în cele 12 direcţii
de acţiune până în 2004 pe care le conţine, nu se face nici o referire directă la creşterea
animalelor cu componenta ei principală – baza furajeră, alcătuită din pajişti, plante de
nutreţ şi alte resurse.
În toate ţările europene dezvoltate, sectorul zootehnic este de departe « motorul »
economiei agricole, prin şi pentru care se valorifică la înalt nivel fondul pastoral, se
cultivă plante furajere pe mari suprafeţe din arabil şi numai după aceea, dacă mai
rămâne teren, se cultivă cereale ale căror boabe sunt folosite în majoritate tot în hrana
animalelor.
Astfel, primul nivel de conversie al energiei solare în materie organică vegetală
este ineficient, dacă nu se continuă cu cel de-al doilea nivel superior de conversie,
respectiv al produselor vegetale în produse animaliere. Pentru aceasta o primă condiţie
este stoparea declinului actual al numărului de animale care să consume în viitor marile
noastre resurse furajere, insuficient valorificate.
În prezent, pentru realizarea acestui obiectiv major, condiţiile climatice sunt total
nefavorabile pentru producerea furajelor, alături de celelalte culturi agricole.
Colţii nemiloşi ai secetei fac deja victime în rândul animalelor domestice, în
special al celor ierbivore, care pasc iarba pe pajiştile naturale sau sunt hrănite cu masă
verde la iesle, din producţia culturilor furajere în arabil.
Avem semnale alarmante din zonele afectate puternic de secetă unde proprietarii
au început să sacrifice animalele sau îşi propun să o facă de acum înainte, întrucât nu au
cu ce să le hrănească până la toamnă, iar despre rezerve de furaje pentru iarnă nici nu
încape vorbă, pentru că nu au de unde.
Situaţia şeptelului de bovine şi ovine, în special al celor de prăsilă, din lipsa
momentană de furaje, este mai gravă pe termen mediu şi lung decât calamitarea unui
ciclu anual de recoltă de cereale care se poate mult mai uşor redresa şi achiziţiona din
altă parte.
Din păcate, se vorbeşte şi se scrie prea puţin despre calamitarea producţiei de
furaje şi consecinţele ei nefaste pentru şeptel, mai ales când nu se acţionează pentru
îndreptarea situaţiei.
În acest an secetos, nu am auzit nimic despre necesitatea irigării culturilor
furajere în arabil sau a izlazurilor pentru salvarea vieţii şeptelului, care după trecerea
perioadei de criză să-şi reia ciclul normal de producţie.
218