Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

satului pentru acest incident hazliu, concluzionând că nu este bine să lucrezi de
sărbători oricât de neînsemnate ar fi ele.
Acum aceste preţioase animale au dispărut cu totul din localitate din cauza
colectivizării, consangvinizării desecării bălţilor şi nu în ultimul rând al trecerii
treptate în nefiinţă a celor care le-au îndrăgit şi ştiau să le crească.
Citeam cu gust amar în această revistă de un proiect româno-maghiar de
creştere a bivoliţelor la Pecica, jud. Arad în valoare de peste 600 mii Euro, pe o
suprafaţă de 1,8 ha pentru un efectiv iniţial de 10 bubaline, revenit peste 60.000 pe
cap de animal, de parcă ar fi pensionare într-o grădină zoologică !
Ce risipă de bani europeni pentru a nu se pierde îndeletnicirea creşterii
bivolilor pe meleagurile noastre, când în trecut zone întinse de pajişti de slabă calitate
pe locuri mlăştinoase şi cu bălţi din Câmpia Crişurilor, Bazinul Someşului,
Depresiunea Făgăraşului şi alte zone asemănătoare erau valorificate superior cu sute
de mii de bubaline.
Bivolii sunt bine reprezentaţi pe mapamond, i-am întâlnit în zonele tropicale
din Valea Nilului, Thailanda şi mai recent în peninsula Yucatan din Mexic, fiind o
specie adaptată pentru terenuri umede şi calde.
Este de neînţeles reducerea drastică a efectivelor de bivoli de la noi în
condiţiile în care produsele animaliere de la această specie (lapte, brânzeturi, carne,
etc.) nu sunt limitate prin cote de producţie in Uniunea Europeană.
Rev. Ferma, an XIII, nr.2 (93), februarie 2011, Timişoara
250