Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

Tabelul 6
Aspecte privind gradul de defavorabilitate pe nivele altitudinale din zona
montană faţă de zona de deal şi câmpie, considerate ca nivel de referinţă (100%)
Limite
altitudinale
(m)
1400-1600
1200-1400
1000-1200
800-1000
600-800
0-600
Evoluţie
pentru 100 m
altitudine
Posibilităţi
de lucru
în aer liber
75
80
85
90
95
100
- 2,5%
Dificultăţi
activitate
în climat
nefavorabil
125
120
115
110
105
100
+ 2,5
277
Eforturi
suplimentare
furajare
animale în
stabulaţie
150
140
130
120
110
100
+ 5%
Nivel
realizare
producţii
animaliere
50
60
70
80
90
100
- 5%
Cheltuieli
estimative
pt. acelaşi
produs
alimentar
200
180
160
140
120
100
+ 10%
Se apreciază că nivelul de realizare a producţiilor animaliere în gospodăriile
studiate la peste 1400 m altitudine ajunge abia la jumătate din producţie pe animal,
din zone de deal şi câmpie, cu cheltuieli aproape duble pe unitatea de produs.
În vederea atenuării impactului nefavorabil al condiţiilor pedoclimatice de
accesibilitate, izolare, subdezvoltare, infrastructură, asupra performanţelor productive
în această zonă este imperios necesară elaborarea unei legislaţii montane de protecţie
socio-economică a locuitorilor şi a mediului înconjurător.
În ţările vest-europene de mai multe decenii se acordă subvenţii, preţuri
diferenţiate în funcţie de altitudine la produsele agricole şi alte facilităţi majore.
De exemplu în Elveţia pentru fiecare 250 m altitudine în zona montană, acum
30 de ani, confederaţia acorda 10% compensaţie pentru preţul laptelui de vacă
(SIMTEA, MARUŞCA, ŞERBAN, 1972) în urma studiilor foarte riguroase efectuate
de CAPUTA (1966). Pentru a se realiza un echilibru echitabil între preţurile de
achiziţie a produselor agricole din zona montană şi alte zone mai favorabile pentru
agricultură şi în ţara noastră sunt necesare subvenţii graduate pe altitudine (Tabelul 7).
Dacă luăm ca bază preţurile produselor realizate la 0-600 m altitudine,
subvenţia ar trebui să crească cu 10% pentru fiecare 100 m altitudine.
În acest caz, un producător de lapte de vacă dintr-o gospodărie situată la 1500
m altitudine în Munţii Apuseni care obţine 2500 l/cap/an, poate atinge aceeaşi
eficienţă din această activitate ca şi un crescător de vaci din Câmpia Crişurilor, care
realizează 5000 l lapte/cap/an în condiţii naturale mult mai favorabile, asemănător
exemplului cu fermieri elveţieni.
De asemenea sunt necesare compensaţii pentru consumul mai ridicat de
energie termică şi electrică necesare încălzirii locuinţelor, funcţionării utilajelor şi
altele.