Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

• Nu am fi suferit pierderi enorme de sute de miliarde de dolari prin distrugerea
infrastructurii agricole pentru care cu toţii am îndurat lipsuri;
• Absolvenţii universităţilor agricole ar fi avut slujbe şi ar fi existat o emulaţie
generală pentru performanţă şi productivitate în agricultură;
• Specialiştii din diferite ramuri ale agriculturii ar fi continuat activitatea s-ar fi
perfecţionat şi nu abandonau domeniul.
• Cercetarea ştiinţifică în agricultură ar fi continuat să înregistreze progrese, să
fie apreciată nu ignorată ca acum;
• Am fi avut mai mulţi de lucru direct în producţia agricolă şi activităţile conexe
ei (industrie, minerit, etc.), erau mai puţini şomeri;
• Problemele eficientizării agriculturii prin asociere nu s-ar mai fi pus ca acum şi
multe, multe avantaje indiscutabile;
Puţini care au scăpat de furia distrugerii inconştiente a sistemelor organizate ale
agriculturii din anul 1990 cum sunt Combinatul Agroindustrial Curtici –Arad care
lucrează 5.200 ha şi Agrozoorom S.A.Cristian-Braşov care lucrează 710 ha, şi câteva
altele sunt acum date exemple pe ţară pentru înaltele performanţe de producţie şi
economice care le obţin.
Ca ele putea fi agricultura din întreaga ţară, a depins numai de noi, nu de alţii cum
încearcă unii să se disculpe. De ce a rezistat agricultura colectivă şi de stat din cele
două ţări învecinate Ungaria şi Slovacia, la care adăugăm pe cele din Bulgaria şi
chiar cea din fosta RD a Germaniei, care a devenit acum un ideal mai performant
decât agricultura familială privată din fosta RF a Germaniei, cu care s-a unificat.
La orizont apare tot mai pregnant globalizarea cu efectele ei devastatoare pentru
micii producători din agricultură. Pe vecinii noştri din fostul lagăr socialist, care şi-au
păstrat structurile marii agriculturi performante nu-i va afecta acest nou val. În
schimb noi care suntem promotorii actuali ai micii proprietăţi, vom fi loviţi în plin şi
dureros de efectele nedorite ale globalizării economiei mondiale.
Ne-am gândit oare bine ce urmează ?
Până nu va fi prea târziu e bine să ne spunem încă o dată „Deşteaptă-te române” şi
să reparăm ce se mai poate din greşelile noastre în jocul de-a agricultura.
Rev. Agricultura României, anul XVI, nr. 51-52, (780-781) 2005, Bucureşti sub titlul
”Grav, foarte grav am greşit faţă de agricultură şi ţăran”
17