Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

de dejecţii în exces la locurile de odihnă ale animalelor ar rezolva pe deplin această
problemă. Pe lângă sortimentul de specii lemnoase adaptat acestor condiţii staţionare
deosebite este necesară aplicarea unor măsuri de protecţie individuală a puieţilor în
primii ani de vegetaţie până când vor rezista la presiunea animalelor de pe păşune.
După această perioadă critică plantaţia poate dura zeci de ani chiar secole, cum este
cazul unor specii de stejari din ţara noastră.
Aceste tehnologii silvopastorale urmează să fie cât mai urgent aplicate astfel
ca viitoarele plantaţii de arbori şi pomi fructiferi pe pajişti să fie bine instalate şi
dezvoltate ca să-şi exercite influenţa protectivă asupra covorului ierbos şi animalelor,
înainte de accentuarea în perspectivă a fenomenelor de aridizare şi deşertificare.
Pentru atingerea acestor obiective sunt necesare cercetări complexe
interdisciplinare asupra unor vechi sisteme agrosilvopastorale existente sub formă de
vegetaţie lemnoasă (dumbrăvi, liziere, livezi de pomi fructiferi, etc.), în combinaţie
cu vegetaţia ierboasă a pajiştilor permanente seminaturale folosite prin păşunat cu
animalele sau în regim de fâneaţă.
Rezultatele acestor cercetări vor sta la baza soluţiilor de viitor pentru acţiunea
de „dumbrăvire” pe zone şi etaje bioclimatice a tuturor pajiştilor din ţara noastră ca
măsură principală de combatere a aridizării şi deşertificării care se vor extinde şi mai
mult conform previziunilor într-un viitor nu prea îndepărtat.
Implementarea şi extinderea acestui sistem combinat de agricultură cu
silvicultură, pe lângă rolul de atenuare şi echilibrare a factorilor climatici extremi, va
aduce cu siguranţă avantaje economice şi sociale de necontestat prin mărirea
productivităţii pajiştilor şi a animalelor, la care se adaugă valorificarea suplimentară
în diferite scopuri a vegetaţiei lemnoase deficitare în zonele de câmpie şi dealuri.
Sistemul agrosilvopastoral contribuie la combaterea eroziunii solului şi alunecărilor
pe terenurile în pantă, creşterea potenţialului de fixare a carbonului pe unitatea de
suprafaţă şi nu în ultimul rând la înfrumuseţarea şi atractivitatea peisajelor existente.
1. PROGNOZE PRIVIND EVOLUŢIA CLIMEI, SOLULUI I
PRODUCTIVITĂ II PAJI TILOR
1.1. Evoluţia climatică şi consecinţele ei pe teritoriul României
Din datele OMM (Organizaţia Meteorologică Mondială) cu sediul la Geneva,
temperatura medie a globului a crescut în perioada 1901 – 2000 cu 0,6 0 C ceea ce
este extrem de mult. Pentru România, conform INMH – Bucureşti, această creştere
este de 0,3 0 C, mai mare în regiunile de sud şi est (0,8 0 C) şi mai mică în regiunile
intracarpatice (0,1 0 C).
Încălzirea climei este mai pronunţată după anii 1961 şi cu deosebire după anul
2000 (2003, 2005) când frecvenţa zilelor tropicale (maxima zilnică > 30 0 C) a
crescut îngrijorător de mult şi zilele de iarnă (maxima zilnică < 0 0 C ) a scăzut
substanţial.
Drept urmare mai multe zone din ţara noastră prezintă un risc ridicat de secetă
şi deşertificare în special cele unde temperatura medie anuală este mai mare de, 10 0
C; suma precipitaţiilor atmosferice anuale este sub 350 – 550 mm; precipitaţii aprilie
354