Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

Vegetaţia arborescentă este mai slab reprezentată de arbori ca stejarul
(Quercus robur), salcâmul (Robinia pseudoacacia), frasinul (Fraximus excelsior),
ulmul (Ulmus minor),mesteacănul (Betula pendula), pinul (Pinus nigra) şi de arbuşti
ca păducelul (Crataegus monogyna), sălcioara (Eleagnus angustifolia ), cătina
(Hippophae rhamnoides), măcieşul (Rosa canina), porumbarul (Prunus spinosa), şi
altele care invadează masiv pajiştile aflate în diferite stadii de abandon.
Vegetaţia ierboasă constituită în principal din pajişti seminaturale rezultate în
urma defrişării pădurilor de stejari a fost la început dominantă pe culmi şi versanţi de
păiuş stepic (Festuca valesiaca) care prin degradare a evoluat spre bărboasă
(Botriochloa ischaemum), colilii (Stipa sp.), trestioară (Calamagrostis sp.), sadină
(Chrysopogon gryllus) şi o mulţime de buruieni fără valoare furajeră, unele chiar
toxice ca aliorul (Euphorbia sp.) şi altele. Pe văi, vegetaţia ierboasă de luncă este mai
valoroasă, dominate de Agrostis stolonifera, Agropyron intermedium, Dactylis
glomerata, Lolium perenne, etc.
SITUAŢIA ACTUALĂ A COVORULUI IERBOS AL PAJIŞTILOR
Covorul ierbos al pajiştilor din cele 3 microbazine luate în studiu exprimă fidel
condiţiile staţionale şi modul de gospodărire al acestora.
La o primă analiză constatăm următoarele aspecte mai relevante cu privire la
origine, compoziţie floristică, productivitate, mod gospodărire, etc.
Originea covorului ierbos este în principal ca rezultat al defrişării pădurilor de
stejari de-a lungul timpului dar şi al înierbării pe cale naturală a fostelor plantaţii de
pomi fructiferi, vii şi arabil existente până nu demult, acum două decenii în urmă.
Compoziţia floristică este extrem de heterogenă fiind influenţată decisiv de
condiţiile staţionale (relief, pantă, expoziţie, substrat geologic, sol, starea de
umiditate,etc.) dar mai ales de gospodărirea pajiştilor respective, cu diferite durate de
abandon, încărcarea insuficientă cu animale a păşunilor, lipsa celor mai elementare
lucrări de întreţinere, absenţa dotărilor pentru o exploatare raţională şi multe altele.
Ca urmare a acestei situaţii, compoziţia floristică a avut mult de suferit în sens
negativ, pe teren întâlnind aproape exclusiv pajişti degradate specifice zonelor de
dealuri uscate.
Vegetaţia acestor pajişti face parte din: Clasa: Festuco –Brometea;
Ordinul: Festucetalia valesiacae; Alianţa: Festucion valesiacae, Danthonio-
Stipion tirsae, pajişti xerofile colinare şi de podiş, cu specii de recunoaştere şi
edificatoare: Dicanthium, (Botriochloa) ischaemum, Astragalus austriacus, Carex
humilis, Dorychnium herbaceum, Festuca valesiaca, F. rupicola, Stipa capillata, etc.
Într-o primă aproximaţie pe teren s-au întâlnit 3 tipuri de pajişti mai importante
(Tabelul 2).
Tipul Festuca valesiaca se întâlneşte mai ales în Păşunea Balaurul, fiind
prezentă şi în celelalte păşuni analizate. Modul de folosinţă este prin păşunat cu
vacile de lapte şi sporadic cu oile.
Tipul Chrysopogon gryllus este răspândit în toate cele trei păşuni în special pe
suprafeţele folosite ca fâneţe sau mixt. Valoarea furajeră a speciilor componente este
de asemenea foarte slabă.
164