Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

ECONOMIE MONTANĂ
MUNTELE – UN TERITORIU CE NU TREBUIE LǍSAT SǍ MOARǍ
Condiţiile şi resursele naturale oferite de TERRA nouă, oamenilor, sunt
extreme, cu zone geografice mai favorabile unei dezvoltări armonioase pe multiple
planuri, alături de altele cu diferite grade de dificultate (handicapuri) sau imposibil de
locuit.
Unul din aceste teritorii defavorizate este muntele, care dintotdeauna a creat
probleme majore vieţuirii în limite normale a populaţiei umane în comparaţie cu alte
zone, de deal, câmpie sau lacustre. Cu toate aceste condiţii nefavorabile, muntele a
fost cucerit în extremis de o populaţie săracă, în continuă creştere numerică, adesea
refugiată din calea năvălitorilor prădalnici, caz în care munţii şi pădurile au oferit în
plus un adăpost şi mijloc de protecţie a fiinţei noastre naţionale.
Revoluţia tehnico-ştiinţifică din ultimul secol al mileniului II a uşurat
considerabil munca fizică, a înteţit comunicarea între oameni şi a impus alte
standarde de civilizaţie. Zonele montane, rămase în urmă cu dezvoltarea datorită
condiţiilor naturale dificile, au început să fie abandonate într-un ritm din ce în ce mai
accelerat. Seducţia irezistibilă a unui trai mai uşor, îi face mai ales pe cei tineri să
părăsească definitiv muntele, spre a se îndrepta către alte meleaguri mai prospere, cu
câştiguri mai bune la eforturi mai reduse, departe de singurătate şi lupta acerbă pentru
supravieţuire, într-un mediu natural adesea ostil.
A asista neputiincioşi la derularea acestui exod perpetuu de la munte la şes ar fi
o greşeală de neiertat pentru actuala generaţie şi un handicap cu mult mai greu de
refăcut de către generaţiile viitoare, care nu sunt vinovate de nepăsarea noastră. Odată
părăsită o vatră seculară de viaţă omenească montană, este bine cunoscut faptul că
nimeni nu va reveni în acel loc să-l reocupe în actualele condiţii socioeconomice,
ceea ce este o pierdere irecuperabilă pentru o naţiune şi viitorul ei.
Aceste fenomene, cu implicaţii grave pe termen mediu şi lung, au fost sesizate
de ţările dezvoltate din vestul Europei, în special cele din jurul Alpilor, care au făcut
şi fac în continuare eforturi considerabile pentru diminuarea procesului de migrare a
populaţiei montane, de menţinere cu orice preţ a fermelor agricole şi a gospodăriilor
pe vechile amplasamente, în calcul intrând şi strategiile naţionale de apărare a
respectivelor ţări în cazul unor invazii din afară.
Înainte de a se pune problema nivelului compensaţiilor şi a subvenţionării
agriculturii pentru teritoriile cu handicap natural din aceste ţări, au fost conturate
zonele montane propriu-zise şi în cadrul lor gradele de defavorabilitate pe altitudine,
stabilite pe baze ştiinţifice şi alte criterii de diferenţiere faţă de spaţiile limitrofe cu
condiţii normale.
În întâmpinarea acestui deziderat major al cunoaşterii gradului de
defavorabilitate pentru condiţiile naturale şi socioeconomice din zona montană
specifică ţării noastre, au fost iniţiate, în premieră la noi, studii de gradientică
montană, prezentate pe scurt într-un număr anterior al acestei reviste (nr.18/5-11 mai
2000).
260