Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

ADAPTAREA SATELOR LA ECONOMIA MODERNĂ
ÎN CONCEPŢIA SAVANTULUI GHEORGHE IONESCU ŞIŞEŞTI
ŞI ACTUALITATEA EI
Integrarea Europeană a ţării noastre este în prezent preocuparea de prim ordin a
tuturor organismelor politice, administrative, sociale, culturale şi altele.
În acest context se pune firesc întrebarea dacă este pregătită agricultura noastră
să facă faţă cerinţelor şi provocărilor din Uniunea Europeană? Suntem noi gata să
facem faţă la economia de piaţă concurenţială, care nu menajează pe cei slabi? Dar,
satul cu oamenii lui, respectiv spaţiul rural românesc, cum se prezintă vis-à-vis de
spaţiul rural european, este adaptat sau nu la noile cerinţe?
Astfel de întrebări şi le-au pus la timpul lor iluştrii noştri înaintaşi, aspecte pe
care considerăm că merită să le facem cunoscute cititorilor date fiind actualitatea lor.
Până la al doilea război mondial, asupra satului şi locuitorilor săi şi-au aplecat
privirea prin studii şi scrieri numeroşi predecesori de diverse profesiuni şi specializări:
agronomi, geografi, sociologi, scriitori sau alte îndeletniciri din care îi amintim pe
Ion Ionescu de la Brad, Dimitrie Gusti, Ion Conea, Vintilă Mihăilescu, Romulus Vuia,
Dobrogeanu Gherea, Elena Văcărescu, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu şi alţii, mai des
amintiţi în tratatele actuale de dezvoltare rurală.
Mai puţin cunoscute şi preluate de autorii contemporani sunt concepţiile
marelui nostru savant Gheroghe Ionescu Şişeşti despre satul românesc şi locuitorii săi,
din care ne permitem să spicuim câteva idei mai importante.
În cartea “AGRICULTURA ÎN EPOCA CONTEMPORANĂ” (Editura
Revistei “Pagini Agrare şi Sociale - PAS – Bucureşti, 207 pag.), marele nostru savant,
Prof. Gh Ionescu Şişeşti, la începutul anilor 1930, face o amplă expunere a evoluţiei
istorice şi actualitatea de atunci a agriculturii româneşti.
Primele trei părţi a cărţii intitulate sugestiv: “Agricultura şi capitalismul”,
“Evoluţia spre capitalism a agriculturii prin reformele agrare din Centrul şi Orientul
Europei”, “Cultura agrară şi progresul economic” este urmată de o parte ce tratează
“Educaţia agricolă a satelor României”.
Autorul acordă un rol primordial educaţiei agricole care este promotoarea
principală a trecerii de la agricultura arhaică-de subzistenţă am zice noi-la agricultura
modernă a economiei de piaţă funcţională, cum se numeşte în prezent.
În opinia savantului, educaţia agricolă se compune din educaţia spirituală,
generală în pregătirea şcolară mai bună a tinerilor de la sate, educaţia tehnică
permanentă cu ultimele noutăţi privind agricultura pentru ţărani, educaţia disciplinei,
a respectului pentru avutul privat şi obştesc (izlazuri, plantaţii, păduri, iazuri, etc.) şi
educaţia cooperatistă, a asocierii ca alternativă la pulverizarea excesivă a
pământului după reforma agrară din 1921.
Dar, au fost oare receptive satele româneşti la aceste transformări prin educaţie,
care au schimbat din temelii agricultura europeană în ultimul secol? Iată răspunsul
prof.Gh. Ionescu Şişeşti din care prezentăm parţial următoarele: “Satele sunt prin
firea lor conservatoare. Ele se apără împotriva greutăţilor unei epoci, adeseori
coborându-se pe o treaptă mai jos de primitivitate în loc să urce scara de evoluţie,
într-o sforţare de adaptare. În această închidere în sine a satelor, în această
303