Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

ucure de foloasele lui generaţiile viitoare. Să luăm aminte la câtă veneraţie au
elveţienii pentru arborii seculari. Acum 35 de ani, într-un parc din oraşul Lausanne,
urma să se construiască noul sediu al Comitetului Internaţional Olimpic. Proiectantul
a propus tăierea a doi arbori seculari pentru a face loc construcţiei. Locuitorii acestui
oraş au fost chemaţi la urne să voteze dacă sunt sau nu de acord cu tăierea arborilor
cu pricina. S-a votat împotrivă, astfel că proiectantul a fost nevoit să respecte opinia
publică şi să-şi modifice proiectul.
În Milano, cel mai mare oraş al Italiei „toţi arborii” din parcuri sunt inventariaţi,
purtând ecusoane cu numere de înregistrare. La noi se taie în draci arbori din parcuri,
fără discernământ, deoarece autorii nu păţesc nimic.
Un drum de acces, o alimentare cu apă, electricitate sau gaz, o canalizare, dacă
sunt bani se pot face de la un an la altul. Dar o mândreţe de stejar, care asigură umbră
pentru păstori şi animale pe păşune, ghindă pentru porci, habitat pentru păsări,
component peisagistic de excepţie şi alte foloase economice, protective şi estetice, în
cât timp ?
Dacă străbunii noştri din mult bun simţ şi cunoaştere a valorii stejarului l-au
apreciat cum se cuvine, de ce oare noi, cei de acum, şcoliţi şi cunoscători în ale
ecologiei, procedăm altfel sau nu ne pasă ce se întâmplă în spaţiul rural în care trăim ?
Pentru a ieşi din impas, propunem câteva acţiuni urgente:
■ inventarierea tuturor stejarilor sau a altor arbori solitari din păşunile
comunale şi înregistrarea lor cu numere pe planuri sau hărţi;
■ toaletarea arborilor prin înlăturarea ramurilor uscate, plombarea scorburilor
etc.;
■ combaterea vâscului, insectelor dăunătoare, bolilor etc.;
■ darea în primire pe bază de proces verbal şi semnătură organelor de pază şi
ordine din localitate şi verificarea periodică a stării arborilor de către primar şi
consiliul comunal;
■ prinderea şi pedepsirea penală a celor care atentează la integritatea arborilor
de pe păşuni;
■ cultivarea prin diferite mijloace, în şcoli şi alte medii a respectului pentru
arbori şi pădure, ca părţi vii, componente ale spaţiului rural;
■ elaborarea unui program naţional de plantare a arborilor izolaţi, în grupuri
sau aliniamente forestiere pe păşunile comunale pentru asigurarea umbrei pentru
animale, consolidarea malurilor apelor, drenaj biologic, protecţie împotriva vânturilor,
întregire peisagistică şi altele.
În toate aceste acţiuni de maximă importanţă este necesară o colaborare strânsă
între agronomi şi silvicultori.
Să păstrăm cu sfinţenie, ceea ce predecesorii noştri au lăsat pentru noi şi
generaţiilor viitoare, dar. mai ales, să încercăm la rândul nostru, să înnobilăm cu
vegetaţie forestieră spaţiul rural actual şi păşunile, în fermele mici şi mijlocii cât şi
din păşunile comunale.
Rev. Agricultura României, anul XV, nr. 40, (717), 1-7 oct. 2004, Bucureşti
308