Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

• adminisrarea de regulă la suprafaţa terenului a îngrăşămintelor organice şi
chimice cu excepţia cazurilor de înfiinţare a pajiştilor semănate;
• aplicarea fracţionată pe cicluri de recoltă (cosit sau păscut) a
îngrăşămintelor chimice pe bază de azot pentru eşalonarea producţiei şi evitarea
pierderilor prin levigare;
• conservarea biodiversităţii în unele cazuri cu respectarea unor reguli stricte
de agromediu prin limitarea cantităţii de fertilizanţi, întârzierea date optime de
cosit, încetarea timpurie a păşunatului şi altele;
• asigurarea unei densităţi optime şi multifuncţionale a covorului ierbos
pentru protecţie antierozională, echilibru hidric şi termic, estetică peisagistică,
capacitatea mărită de sechestrare a carbonului şi multe altele pe lângă rolul
principal de asigurare a unor producţii mari calitative şi ieftine de furaje.
Particularităţile amendării pajiştilor
Corectarea reacţiei extreme a solurilor din pajişti se face de cele mai multe ori la
suprafaţa terenului cu excepţia cazurilor când se înfiinţează o pajişte semânată după
arătură, prelucrarea cu freza şi grapa cu discuri când amendamentele se pot încorpora
în sol.
Din aceste considerente aplicarea amendamentelor la suprafaţa terenului trebuie
să fie cât mai uniformă posibilă şi materialul utilizat să aibă o granulaţie cât mai fină
pentru a intra rapid în acţiune.
Dată fiind orografia terenurilor ocupate de pajişti, amendamentele se aplică mai
dificil cu mijloace manuale şi în cazul prafului de var (CaO) trebuiesc luate măsuri
speciale de protecţie a muncii.
Aplicarea amendamentelor pe pajişti asigură instalarea şi extinderea în covorul
ierbos a leguminoaselor perene, care la rândul lor fixează azotul atmosferic.
Astfel, prin amendare pe lângă corectarea reacţiei solurilor din pajişti se face
indirect şi o fertilizare biologică prin leguminoasele bogate în proteine care sunt
stimulate pentru o perioadă lungă de timp.
Resurse de îngrăşăminte
Prima şi cea mai importantă resursă de fertilizanţi pentru pajişti o constituie
îngrăşămintele organice (gunoi de grajd, compost, tulbureală, urină, etc.).
Un caz aparte îl constituie târlirea cu animalele în perioada de păşunat, care este
cea mai ieftină metodă de fertilizare.
După epuizarea tuturor resurselor de fertilizanţi organici de la animalele
domestice se trece la fertilizarea cu îngrăşăminte chimice, fără de care nu poate
exista progres semnificativ în producerea furajelor pe pajişti, nivelul mediu de
fertilizare în ţările UE este în jur de 200 kg/ha azot pe an.
Cine neglijeaza sau refuză să aplice îngrăşăminte chimice pe pajişti se condamnă
singur şi sigur la subdezvoltare, producţii reduse şi chiar faliment, în actualele
condiţii concurenţiale globale din domeniul agricol.
125