Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

a pajiştilor înainte de 23 aprilie (Sf. Gheorghe) dată tradiţională de începere a
păşunatului la români, care s-ar derula între 16 – 22 aprilie ?
Acţiunile organizatorice din Săptămâna verde a pajiştilor ar consta din:
Analiza lucrărilor efectuate pe păşunea comunală în anii precedenţi şi ce
lucrări sau materiale s-au achiziţionat din taxele de păşunat încasate de la
crescători sau alte fonduri alocate pentru îmbunătăţirea şi folosirea păşunilor,
bilanţ asemănător unui buget de venituri şi cheltuieli pastorale;
Analiza cum s-au folosit pajiştile în anul precedent ţinând seama că pe izlazul
comunal de lângă localităţi sau păşunea comunală de la o distanţă mai mare,
prioritate absolută o au vacile de lapte care încheie sezonul de păşunat în 26
octombrie (Sf. Dumitru), după care păşunea se „odihneşte” fiind în repaus total
până la 23 aprilie (Sf. Gheorghe) fără a fi călcată de nici un alt animal, aşa cum
erau legile şi cutumele nescrise pe meleagurile noastre, până în urmă cu o
jumătate de secol, când erau respectate cu stricteţe de câtre toţi locuitorii
satelor;
Verificarea încă odată a listei crescătorilor de animale şi al animalelor
învoite pe izlazul sau păşunea comunală;
Plata taxelor de păşunat restante pentru acest nou sezon, justificarea
cheltuielilor făcute până în prezent şi ce se va face pe viitor cu sumele încasate
de la crescători, din subvenţii sau alte surse;
Mobilizarea crescătorilor în această perioadă pentru prestarea unor lucrări
specifice pe păşunea comunală, un număr de zile muncă în funcţie de numărul
de animale învoite în acest an..
Lucrările propriuzise pe teren ar consta din:
Repararea fântânilor, a jgheaburilor pentru adăpat, dezinfectarea apei cu var
sau alte substanţe, repararea drumurilor de acces, podeţe, adăposturi,
împrejmuiri, etc.;
Plantarea şi ocrotirea pomilor fructiferi pentru umbră în special al nucului
acolo unde creşte, al arborilor în acelaşi scop: salcâmi, stejari, plopi, etc. şi
întreţinerea celor solitari existenţi pe păşune, prin văruirea tulpinilor, tăierea
crengilor uscate, plombarea cu ciment a scorburilor şi alte măsuri de prelungire
a existenţei acestora ca parte integrantă din patrimoniul pastoral;
183