Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

Epoca de semănat este primăvara cât mai devreme, în mustul zăpezii pentru o
reuşită cât mai bună, având asigurată umiditatea necesară, până la sfârşitul lunii
aprilie.
Semănatul spre toamnă dacă se execută, să fie între 15 august până în 15
septembrie nu mai târziu, cu condiţia să existe umiditate suficientă în sol.
Fertilizarea suprafeţelor supraînsămânţate se face numai după prima coasă de
„buruieni ”, altfel riscăm să stimulăm speciile nedorite, care pot înnăbuşi speciile
semănate.
Reînsămânţarea pajiştilor degradate
Pe terenurile mecanizabile unde covorul ierbos este invadat de buruieni
nedorite în proporţie de peste 50 – 60 % se efectuează reînsămânţarea lor cu un
amestec adecvat de ierburi perene.
Pe lângă pajiştile seminaturale, puternic îmburuienate se vor însămânţa
pârloagele slab înţelenite şi chiar parcelele de arabil dispersate în pajişti pentru a
asigura acelaşi mod de folosinţă în vederea valorificării economice a terenurilor.
Pentru înfiinţarea pajiştilor degradate, terenul se ară din toamnă la 18 – 20 cm,
după ce în prealabil ţelina a fost tăiată cu o grapă cu discuri pentru a fi mai uşor
încorporat sub brazdă.
Pe pante mai mari de 10 grade înclinaţie, desţelenirea se face pe curbele de
nivel în benzi egale alternative, un an după altul pentru evitarea eroziunii accelerate.
În acest fel se evită şi scăderea drastică a producţiei de furaje, specifică anului de
reînsămânţare a a unei pajişti.
Primăvara devreme se execută lucrări obişnuite de pregătire a patului
germinativ, se tasează terenul cu un tăvălug inelar, se seamănă la 1 – 2 cm şi se
tăvălugeşte din nou cu un tăvălug neted de această dată.
Gunoiul de grajd în doză de 20 – 30 t/ha se aplică înainte de arătură sau cele
chimice N50 P50 K50 kg/ha la pregătirea patului germinativ.
Pentru regimul mixt de folosire sau păşune se va folosi acelaşi amestec
recomandat pentru supraînsămânţare iar pentru regimul de fâneaţă se recomandă
următorul amestec: Bromus inermis (obsigă nearistată) 15 kg/ha; Festuca
arundinacea (păiuş înalt) 5 kg/ha; Onobrichis viciifolia (sparcetă) 15 kg/ha;
Medicago sativa (lucernă) 5 kg/ha; Lotus corniculatus (ghizdei) 5kg/ha rezultând un
total de 45 kg/ha.
După răsărire, când buruienile ating 20 – 25 cm înălţime se efectuează o cosire
de combatere a buruienilor cu cositori cu cuţite, evitând cele cu tambur rotativ care
pot smulge tinerele plante mai slab înrădăcinate.
După coasa de „buruieni” se va aplica îngrăşăminte pe bază de azot (N50 kg/ha)
pentru a stimula tinerele plante de ierburi.
Atât suprafeţele de pajişti supraînsămânţate dar mai ales cele reînsămânţate şi
însămânţate în arabil, în primul an se recoltează prin cosire, evitând păşunatul care
este dăunător pentru instalarea şi menţinerea plantelor semănate.
În anii următori după semănat, pajiştile supraînsămânţate şi reînsămânţate, la
fel şi cele semănate în arabil vor fi folosite în funcţie de necesităţi în regim de fâneaţă,
mixt şi păşunat după regulile cunoscute de bune practici în agricultură.
178