Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

Cunostiinte minime pentru o fertilizare corectă
Având în vedere diversitatea mare a speciilor componente din covorul ierbos al
pajiştilor şi raportul variat dintre ele, în primul rând pentru fertilizare trebuie să
cunoaştem:
• compoziţia floristică a covorului ierbos, cel puţin a speciilor dominante
din familia gramineelor, leguminoaselor şi altele;
• caracteristicile agrochimice principale ale solului cum este pH-ul, gradul
de saturaţie în baze (V%), conţinutul în humus, P, K,Ca,aluminiu mobil,sodiu,
etc.;
• nivelul de intensivizare a producţiei de iarbă care poate fi extensiv,
semiintensiv {mediu} şi intensiv, cu graduări diferite pe niveluri de asigurare a
apei din precipitaţii{400-500mm pâna la 1200-1400mm} şi irigaţii, cât şi al
indicelui termic specific ecartului altitudinal cu durata sezonului de vegetaţie
unde se află pajiştea ce urmează a se fertiliza;
• modul de valorificare a producţiei prin păşunat sau cosire în regim de
fâneaţă şi alte elemente.
Abia după ce avem clarificate aspectele menţionate mai sus ne putem decide
asupra epocii când facem fertilizarea şi al dozelor ce urmează a fi aplicate.
Ce pajişti se pot fertiliza fără probleme
• Pajiştile de câmpie şi dealuri dominate de Festuca valesiaca, F.
rupicola, F. pseudovina, Poa angustifolia şi altele,cu maxim 10-20%
participare specii nevaloroase, ce se vor utiliza ca păşune în regim extensiv,
datorită lipsei de umiditate şi căldurii excesive;
• Pajiştile de dealuri, premontane şi montane până la 1200-1400 m
altitudine dominate de Agrostis capillaris şi Festuca rubra ce se vor utiliza în
regim de păşune, fâneaţă şi mixt în regim extensiv şi pe alocuri cu intensitate
mijlocie, datorită covorului ierbos cu specii spontane „rustice” şi al condiţiilor
pedoclimatice;
• Pajiştile din luncile râurilor, Lunca şi Delta Dunării, dominate de specii
valoroase (Festuca pratensis, Alopecurus pratensis, Dactylis glomerata,
Lolium perenne, Agrostis stolonifera,etc.) utilizate în special prin cosire în
regim de folosire intensivă ca fâneaţă, având umiditatea asigurată;
• Pajiştile îmbunătăţite prin supraînsămânţare şi reînsămânţare cu diferite
amestecuri de graminee şi leguminoase perene, care se pot utiliza în toate
regimurile de folosire cu intensitate mijlocie până la ridicată, având un covor
ierbos format din specii “nobile” care permit obţinerea unor producţii mari şi
de calitate, cu deosebire în regim irigat.
Pajişti care nu se recomandă a fi fertilizate
• Pajiştile de câmpie afectate de exces de umiditate, aciditate puternică şi
sărăturare pronunţată a solului care necesită mai întâi ameliorarea regimului
hidric, prin desecare şi drenaje, corectarea reacţiei solului prin amendare, etc.;
126