Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

decât climatul, a condiţiilor de acces mai dificile datorită energiei reliefului etc.,
cauze pentru care va fi necesară dezvoltarea altor activităţi conexe, cum este
agroturismul;
În Spania cu climat mediteranean, din neolitic s-a răspândit sistemul
agrosilvopastoral, denumit „dehesa” cu densitatea de 20-100 stejari pe hectar,
în vârstă de 150-300 ani unde periodic la 10-15 ani se fac tăieri de formare a
coroanelor, pluta se recoltează la 9-12 ani, producţia medie de ghinde este de
200-600 kg/ha/an şi alte producţii arboricole directe, la care se adaugă protecţia
care o asigură covorului ierbos al pajiştilor, culturilor agricole şi umbră pentru
animalele la păşunat;
Producţiile agricole extensive realizate în sistem dehesa sunt de 1-3 t/ha boabe
la cerealele păioase, 1-3 t/ha SU la pajiştile naturale şi semănate cu o încărcare
optimă de 0,2-0,4 UVM/ha bovine, ovine, caprine sau 0,4-0,6 porci la hectar în
condiţiile protecţiei mediului, menţinerii peisajului, sechestrării mai intense a
carbonului şi alte avantaje. Sistemul agrosilvopastoral iberic este în continuă
extindere şi perfecţionare cu fonduri de la Uniunea Europeană, fiind unanim
considerat o soluţie viabilă pentru prevenirea deşertificării şi aridizării actuale
a climatului;
Regimul termic al aerului (0-200 cm înălţime) şi al solului (0-150 cm adâncime)
din vegetaţia lemnoasă este cu mult mai constant şi mai redus cu cca 2,2 o C
faţă de temperaturile înregistrate pe pajiştea permanentă în perioada de
vegetaţie (mai-septembrie) la nivelul de 1100 m altitudine în Carpaţi, atestând
rolul termoregulator al pădurii;
Sistemul agrosilvopastoral autohton poartă denumirea de dumbravă în cazul
existenţei pe pajişti a unor specii de arbori în special stejari şi de livezi mai rare
cu diferite specii pomicole sub care cresc ierburile ce se valorifică prin păşunat
sau cosit. Studii mai amănunţite asupra acestor sisteme mixte de producţie,
extinderea lor în zonele deja afectate de aridizare cât şi protecţia lor acolo unde
mai există, sunt necesare a se efectua cât mai curând posibil de echipe de
specialişti din domeniul agriculturii şi silviculturii.
În perspectivă sunt necesare studii şi cercetări complexe în staţionare de lungă
durată din zonele afectate de deşertificare şi aridizare, în care să fie
monitorizaţi principalii factori climatici, edafici şi de productivitate a vegetaţiei
lemnoase şi a pajiştilor, creşterea animalelor, cât şi culturile agricole din
sistemele agrosilvopastorale, în vederea stabilirii mai exacte a evoluţiei lor în
timp, date care să stea la baza programelor de dezvoltare de perspectivă a
sistemului agrosilvopastoral ca alternativă viabilă în contextul încălzirii globale
a climei.
Revista de Silvicultură şi Cinegetică, Anul XVI, sub tipar, 2012, Braşov
369