Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

DE CE CRESC ROMÂNII CAPRE, NUMITE ŞI „VACA SĂRACULUI”?
La români, capra a fost, de când e lumea „ vaca ”săracului.
Înainte vreme capre la noi creşteau cei mai săraci dintre săracii satelor.
În cele două comune din Câmpia Bănăţeană unde am copilărit, între gospodari
harnici şi bogaţi, despre capre am auzit numai la şcoală din povestirile lui Ion Creangă.
Aşa că mi-e ruşine să o spun, ca fiu de ţăran, că am văzut destul de târziu primele
două capre în viaţa mea, la marginea oraşului Timişoara, la vecinul gazdei mele din
liceu, un muncitor la o fabrică, cu mulţi copii, care nu avea posibilităţi materiale să ţină
în mod normal o vacă ca restul lumii.
Odată cu colectivizarea agriculturii şi forţarea ţăranilor individuali să-şi bage şi
vacile la comun, unii mai nevoiaşi în locul vacilor au început să crească capre pe lângă
casă. Astfel, s-au înmulţit într-o oarecare măsură numărul caprelor pe la noi în perioada
socialistă a agriculturii.
În ultima vreme, despre creşterea caprelor şi eficienţa ei, aud şi văd tot mai multe
prin mijloacele mass media, precum că ar fi una din cele mai bănoase îndeletniciri în
agricultură !?
De unde până unde, ca în poveşti, nevinovata capră s-a transformat dintr-o dată
din „vaca ” săracului în „salvatoarea” zootehniei noastre, aflate într-un profund declin.
Nu am nimic cu bietele behăitoare pe care le simpatizez, apreciind rolul lor în
valorificarea unor resurse furajere mai puţin accesibile altor specii de animale, şi a căror
lapte şi brânzeturi mai greu de produs sunt acum la mare căutare.
Am rămas însă nedumerit când în urmă cu doi ani am fost solicitat de un
întreprinzător privat să-i dau consultaţii despre producerea furajelor pentru cele trei sute
de capre pe care le creştea într-un fost grajd de vaci de la un complex zootehnic
abandonat, undeva în Bărăgan în judeţul Brăila, pe cele mai fertile soluri de la noi, pe
cernoziomuri.
Avea deja cumpărată din Franţa o instalaţie mare de muls mecanic la mâna a doua
şi alte dotări specifice creşterii caprelor.
Păşunea pe care urma să o amelioreze era o pârloagă, parţial înţelenită în arabil,
invadată de cornuţi (Xanthium sp.) iar caprele erau pline de aceşti scaieţi, aveau platoşă
de parcă erau ţestoase.
De atunci nu ştiu ce s-a mai întâmplat cu întreprinzătorul nostru îndrăgostit de
capre, de altfel hotărât şi foarte bine intenţionat.
Din păcate acesta nu este la noi un caz izolat.
Recent la o emisiune agrară TV, s-a prezentat un alt căprar „de succes” la câmpie,
acolo unde trebuia să se cultive intensiv cereale, plante proteaginoase şi oleaginoase,
pentru biodiesel, etc.
Păşunea caprelor era la fel o pârloagă îmburuienată de astă dată cu costrei mare
(Sorghum halepense) una din cele mai periculoase buruieni din cultura porumbului,
plantă recunoscută ca toxică pentru animale şi prin intermediul laptelui şi pentru om !
232