Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

DEHESA IBERICĂ, UN MODEL AGROSILVOPASTORAL
La recentul Miting General al EGF (Federaţia Europeană a Pajiştilor) din
Spania, am cunoscut îndeaproape o tradiţională metodă agrosilvopastorală de
folosire a terenurilor slab fertile, erodate, cu roci la suprafaţă, într-un climat extrem
de arid, aproape semideşertic care poartă numele dehesa. Acest sistem extensiv,
agrosilvopastoral, menţionat documentar în 924 după Hristos, se întinde mai ales în
sud-vestul Peninsulei Iberice pe o suprafaţă de 3,5-4 milioane de hectare atât în
Spania cât şi în Portugalia. Modelul dehesa deşi tradiţional se perfecţionează
permanent datorită tendinţelor actuale de aridizare şi deşertificare a terenurilor
agricole, ca urmare a creşterii temperaturii pe glob.
Ce înseamnă dehesa ?
Dehesa este o îmbinare armonioasă între arbori, pajişti, culturi în arabil şi
animale pe aceeaşi suprafaţă de teren din climat mediteranean. Arborii în special
stejari (Querqus ilex rotundifolia, Q.suber, Q.faginea, Q pyrenaica etc.) cu o
densitate la hectar de (15) 20-100 (200) arbori maturi de regulă în vârstă de 150-300
ani, cu un grad de acoperire al coroanelor de (5) 10-50 (70) % din suprafaţa terenului
şi o producţie anuală de lemn de foc de 1-5 t/ha, crengi 0,4-1,5 t/ha, ghindă (100)
200-600 (800) kg/ha şi plută 500-1500 kg/ha.
Pajiştile naturale sunt dominate mai ales de firuţa cu bulbi (Poa bulbosa) şi
diverse alte specii din genurile Bromus, Agropyron, Festuca, Agrostis, Poa, etc. cât şi
leguminoase perene şi anuale rezistente la secetă având o producţie variabilă de 1-3
tone substanţă uscată la hectar cu o distribuţie foarte neuniformă: 60-70 % primăvara,
aproape lipsă vara, 15-25 % toamna şi 5-15 % iarna.
Culturile cerealiere în arabil ca grâu, orz, orzoaică sau ovăz se cultivă şi
pentru păşune sub coronamentul stejarilor pentru a completa producţiile de iarbă a
pajiştilor naturale care aproape lipseşte vara şi este foarte mică iarna târziu.
O parte din cereale se recoltează la maturitate pentru boabe (1-3 t/ha) şi paie.
Culturile furajere în arabil se compun îndeosebi din pajişti semănate cu
specii anuale sau amestecuri adecvate de graminee şi leguminoase perene pentru
producerea fânului (2-5 t/ha) sau pentru a fi păscute.
Animalele în aceste condiţii au o încărcare mai redusă la hectar şi anume 0,2-
0,4 capete bovine sau 2-4 ovine; 2-3 caprine; 0,4-0,6 porcine cu care se realizează un
păşunat raţional pe parcele cu garduri fixe din piatră adunată de pe teren, stâlpi de
lemn sau metalici cu plasă de sârmă.
Absolut toate suprafeţele de terenuri cu animale la păşune sunt îngrădite şi
tarlalizate, cu indicatoare de proprietate privată şi interdicţie de intrare chiar şi în cele
mai îndepărtate şi tainice locuri.
424