Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

Acum suntem liberi şi în acelaşi timp, obligaţi să reluăm şi să continuăm
problema pajiştilor la un nivel superior.
Se poate afirma, fără teama de a greşi, că strategia, organizarea şi acţiunile
înaintaşilor noştri pe pajiştile României au fost cu mult mai avansate decât sunt ele
privite şi tratate în prezent.
Această apreciere o probez în cele ce urmează, cu fapte concrete.
1. Organizare
La nivel superior de minister, în trecut exista o Direcţie a Păşunilor pentru 3,8
mil. hectare. Astăzi, de cele 4,9 mil. hectare pajişti se ocupă un Birou de Nutriţie
Animală din cadrul unui Serviciu de Creşterea Animalelor integrat în Direcţia
Zootehnică ce aparţine de Direcţia Generală de Implementare, Reglementare şi
Management al Resurselor Biotehnologice, organisme din enunţul cărora a dispărut
cu desăvârşire cuvintele păşune, pajişte sau bază furajeră ! ?
La nivel local, în trecut funcţionau cu buget de venituri şi cheltuieli propriu
6.877 eforii comunale de păşuni (76 % din totalul de 9.007 comune rurale ), 1480
asociaţii de păşunat şi 220 composesorate, respectiv 8.577 organizaţii profesionale
pastorale, care erau subordonate celor 71 eforii judeţene de păşuni, coordonate de
Eforia Centrală de Păşuni.
Astfel, pentru cele 2,7 mil. hectare păşuni comunale şi comune revenea o
organizaţie cu obiectiv specific pentru cca 315 hectare de păşune !
Astăzi nu cunosc să existe nici o asociaţie de păşuni, cu excepţia a câteva
asociaţii de creşterea animalelor care se ocupă în subsidiar şi de baza furajeră,
respectiv pajişti naturale.
2. Realizări tehnice
Lucrări de curăţire, grăpare, împrăştiat muşuroaie, etc. s-au efectuat pe 1,5 mil
hectare din cele 3,8 mil. hectare existente, respectiv 40 % din suprafaţă în 2 ani.
În perioada 1937 – 1938, au fost semănate pe izlazurile comunale aproape
50.000 hectare de plante de nutreţ din care 20.000 hectare specii perene (lucernă,
trifoi, ghizdei, sparcetă, amestec ierburi) şi 30.000 hectare anuale (borceag, sfeclă,
iarbă de Sudan, porumb pentru furaj şi altele).
Plantaţii pastorale (terenuri degradate, perdele, umbrare), există pe 8.400
hectare, cu 57 mil. puieţi, din care predomină salcâmul şi înfiinţarea pepinierelor
pentru speciile lemnoase în suprafaţă de 750 hectare, cu cca 75 mil. puieţi, necesare
echipării păşunilor în scopul creării unui confort optim pentru animale şi protecţia
mediului pe păşuni.
În perioada 1937 – 1938, s-au construit 106 grajduri comunale pentru
reproducători, 340 puţuri seci pentru cadavre şi altele.
S-au cumpărat 5.800 reproducători, existând în acel moment 15.000
reproducători comunali (tauri, berbeci, vieri, ţapi, armăsari, etc) în valoare totală de
90 mil. lei.
S-au distribuit eforiilor judeţene, gratuit, peste 1.000 grape de păşuni, o batoză
de treierat seminţe de lucernă şi alte utilaje.
88