Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

Din anii ’60 situaţia s-a schimbat în mod dramatic datorită vânătorii care a
devenit o activitate economică însemnată , în momentul de faţă fiind deseori cea mai
importantă în multe dehesa. Ungulatele sălbatice, în special căprioara ( Cervus
elaphus hispanicus) ca şi mistreţul ( Sus scrofa) sunt privite acum ca resurse
regenerabile în expansiune, din cauza lor proprietarii îngrădindu-şi deseori terenurile.
Rezultatul a fost o creştere alarmantă a densităţii ungulatelor ( uneori de până la 50 de
căprioare/km 2 ).
Acest dezechilibru a condus la noi problematici vizând durabilitatea , datorită
impactului asupra vegetaţiei lemnoase şi faunei, apariţia paraziţilor şi bolilor în
densitate mare care afectează animalele domestice, inclusiv omul, scăderea
diversităţii genetice etc., precum şi concepte noi asupra gospodăririi terenurilor.
Densităţile iepurilor sălbatici au suferit o descreştere dramatică datorită
mixomatozelor, boala hemoragică virală , precum şi datorită prădătorilor.
Aceasta a devenit aşadar o problemă majoră, deoarece iepurele sălbatic este
prada principală a multor prădători( inclusiv vulturul imperial iberic şi linxul),
precum şi necrofagi( vulturul negru). Potârnichea, o altă specie cu tradiţie cinegetică,
este pe cale de dispariţie datorită problemelor cauzate de eliberarea unor populaţii
crescute în captivitate
(afectate de paraziţi, boli şi câteodată cu genofond diferit) dar şi prădătorilor
(mistreţul). În sfârşit, mărimea populaţiilor de porumbel sălbatic a crescut, chiar dacă
sunt competitori cu animalele domestice ( în special porcul iberic) şi ungulatele
sălbatice pentru ghinde (Tabelul 6).
Tabelul 6
Caracteristicile speciilor cinegetice din dehesa
(după Olea şi San Miguel, 2006)
Rol Productia principală în multe cazuri
Specii Ungulate sălbatice : cerbul roşu (Cervus elaphus hispanicus),
mistreţul (Sus scrofa), căpriorul (Capreolus capreolus), cerbul
lopătar (Dama dama), muflon (Ovis ammon musimon) iepurele de
vizuină(Oryctolagus cuniculus), iepurele de câmp (Lepus
granatensis) potârnichea (Alectoris rufa), porumbelul sălbatic
Rata de
exploatare
(Columba palumbus), turturica (Streptopelia turtur), şi multe altele
Ungulate : 10-20 ind/km 2 . Probleme cu suprapăşunatul
Iepure sălbatic : obişnuit 10 ind/ha. A dispărut însă din multe
dehesa şi au în prezent o densitate mult mai mică.
Potârnichea: densitate variabila în funcţie de hrana şi refugiu
Porumbelul sălbatic : densităţi mari toamna şi iarna acolo unde se
găsesc ghinde. Proprietarii de multe ori îi sperie cu scopul de a
păstra rezerva de ghinde pentru animalele sălbatice şi ungulate
Gospodărire Ungulate sălbatice : de obicei se practică “monteria” ( indivizii sunt
mânaţi către vânători cu câini ) dar şi, cu o mai puţină extindere
hrănitori. Bonitate cinegetică: 15-20% cu excepţia mistreţului( mai
mare, câteodată 100%, sau chiar peste).Speciile de păsări şi iepuri:
protejate. Potârnichea este vânată de către “ojeo” ( indivizii sunt
hăituiţi până cad în raza puştii vânătorului).
363