Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

De cele mai multe ori boabele repartizate oilor în perioada mai critică a
fătărilor, ajungeau în troaca porcilor ciobăneşti sau erau vândute la alţii. Miliţia dintrun
oraş aflat la 50 km distanţă de fermă, au prins şi arestat doi ciobani de la fermă
care vindeau porumb boabe în piaţă, sustras din raţia oilor pe care le păstoreau.
Am intervenit prompt, amestecând porumbul cu gozuri de cereale dar şi aşa am
fost uneori păcălit, ciobanii hrănindu-şi propriile animale cu acest amestec.
La fermele de vaci, furajele concentrate erau sustrase din magazie sau din iesle
prin diferite metode.
Odată am întâlnit un îngrijitor sfrijit şi mic de statură care purta nişte cizme de
cauciuc nr. 45, uriaşe pentru el, în care am găsit ascunse furaje din ieslea vacilor
pentru porcul de acasă. Muncitorii zilieri din satul vecin, cât era vara de lungă,
adunau iarbă de pe câmp şi o duceau acasă. Dar şi iarna, în virtutea inerţiei cărau în
continuare ceva incredibil, pământ din sera de flori ! O bătrânică mi-a relatat, că în
douăzeci de ani a reuşit să-şi acopere astfel întreaga grădinuţă cu pământ fertil, adus
din ferma.
Ar mai fi multe de relatat asupra sustragerilor din fermele cooperatiste şi de
stat, în care s-au şcolit mulţi indivizi fără căpătâi şi copiii lor, care atentează şi azi la
recoltele făcute de alţii cu multă trudă şi bani cheltuiţi până la urmă degeaba.
Sustragerile de recoltă sunt în prezent unul din cauzele necultivării unor terenuri
arabile. Cred că a venit momentul ca şi la noi, furturile de recoltă să fie mai aspru
pedepsite iar fermierii să fie dotaţi în mod legal cu arme de foc pentru a-şi apăra
avutul, asemenea celor din alte state civilizate.
Relaţiile de serviciu
Una din cele mai grele activităţi din fermă este munca cu oamenii din afară.
Spre deosebire de industrie şi alte medii unde lucrătorii sunt adunaţi la un loc, uşor de
îndrumat şi supravegheat, în agricultură, datorită lucrului pe spaţii întinse, oamenii
sunt dispersaţi şi mai greu de urmărit.
Adăugaţi la acestea şi gradul mai redus de pregătire şi dezinteresul acestor
lucrători şi veţi avea tabloul complet al greutăţilor pe care le are un şef de fermă
salariat sau privat, care apelează la braţe de muncă străină. În fermele de stat
bănăţene, praşila porumbului se făcea cu olteni, cositul fâneţelor cu bihoreni şi
defrişarea tufărişurilor din pajişti cu oşeni. Recoltarea produselor agricole din câmp
în special porumb, cartofi şi sfeclă, o făceam cu zilierii din zonele amintite, militari în
termen, elevi, studenţi şi muncitori din fabrici la care trebuia să le asigurăm un minim
de condiţii de lucru: echipament, unelte, apă de băut, hrană, transport, cazare, etc.
Munca voluntară sau patriotică din agricultura impusă forţat tuturor cetăţenilor
de sistemul socialist de la cea mai fragedă vârstă i-a îndepărtat şi mai mult pe oameni
de muncile câmpului pe care le considerau un adevărat calvar şi povară suplimentară
pe lângă preocupările lor obişnuite. În acest climat ostil, şefii de fermă angajaţi de
stat sau cooperativă, erau adesea urâţi şi huiduiţi, iar ordinele lor ignorate. De cealaltă
parte erau structurile partidului care cereau adesea lucruri imposibile de realizat,
astfel că mulţi dintre aceşti fermieri au avut de suferit traume fizice şi mai ales
psihice care le-au amărât şi scurtat existenţa. Am trăit din plin aceste evenimente şi
nu doresc nimănui să le petreacă.
402