Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

JOACA DE-A AGRICULTURA ŞI CONSECINŢELE EI
Exercitarea nobilei profesii de agricultor, fie el cultivator de plante sau
crescător de animale, spre deosebire de alte activităţi este expusă la vedere ca o carte
deschisă privirilor şi comentariilor trecătorilor, mai mult sau mai puţin avizaţi.
Cutreierând spaţiul rural nu poţi să nu remarci pulsul activităţilor agricole din
primăvară până toamna, anul acesta faţă de anii anteriori, în regimul politic actual
faţă de regimurile trecute, în ţara ta faţă de alte ţări şi alte comparaţii.
În toamna acestui an cu un autoturism am făcut o deplasare la o Conferinţă
Euromontana care a avut loc în Tatra Joasă din Slovacia, traversând în acelaşi timp
Ungaria. Am vizitat o bună parte din estul şi centrul Slovaciei, nordul şi centrul
Ungariei cu treceri prin vămile Petea şi Borş.
La o primă impresie am avut senzaţia că în agricultura acestor ţări membre a
UE nu s-a schimbat nimic semnificativ în ultimii 35 de ani de când le cunosc, sub
aspectul organizării teritoriului, mărimea fermelor zootehnice, plantaţii viticole şi
pomicole, etc. Singurele modificări mai vizibile au fost dotarea cu tractoare şi maşini
agricole de mare capacitate şi lipsa totală a mijloacelor de tracţiune animală. În rest
aceleaşi parcele mari de teren arabil, mărginite doar de drumuri de acces, localităţi,
cursuri sau acumulări de apă, perdele forestiere şi alte moduri de folosinţă ca pajişti,
păduri, etc.
Pe parcursul a sute de kilometri cu greu am observat câteva pâlcuri de buruieni,
lăsate probabil anume pentru „ecologizare” sau alte scopuri. În rest toate suprafeţele
cultivate, curate, grâul, orzul şi rapiţa frumos răsărite, culturi de porumb trase la
sfoară, uniforme, în plin proces de recoltare integral mecanizată, ogoare de toamnă
făcute ca la carte şi alte aspecte plăcute observate ca fost agronom de linia întâi, 13
ani în agricultura de stat, patru ani în Banat şi nouă ani la renumitul IAS Prejmer din
Ţara Bârsei.
Mă aşteptam ca terenurile agricole din aceste ţări să fie efectiv redate vizibil pe
parcele foştilor proprietari şi urmaşilor acestora, mai ales că în anii 1956 în Ungaria
şi 1968 în Cehoslovacia, populaţia şi o parte din conducătorii ei s-au revoltat
împotriva regimului comunist impus de sovietici, care au produs mari nemulţumiri şi
prin colectivizare forţată a agriculturii.
Un prim contact cu agricultura acestor ţări l-am avut în anii 1969 în Ungaria
unde am fost prima oară în trecere şi în 1972 trei săptămâni în Cehoslovacia, când
ţăranii se mai plângeau de sistemul cooperatist impus de fratele mai mare de la
răsărit. Prin anii 1985 am fost o săptămână la un mare Combinat agricol de stat lângă
Lacul Balaton, unde întregul sistem de cultură a plantelor şi creştere a vacilor de lapte
era import made în SUA, spre marea noastră surpriză a celor de la IAS Prejmer, unde
toate maşinile, soiurile, rasele, etc., erau produse în ţara noastră.
Tot atunci se practica creşterea şi îngrăşarea porcilor în gospodării individuale,
cu furaje şi material de prăsilă asigurate de la stat, producând astfel anual 10 milioane
de porci graşi. Glumind gazdele noastre spuneau că în gospodăriile individuale se
creştea câte un porc pentru fiecare locuitor al Ungariei ! Numai acum mai târziu la
acest început de mileniu în această ţară s-au construit combinate mari de creştere a
porcilor, ca urmare a dispariţiei combinatelor româneşti care le făceau concurenţă.
14