Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

Rezultatele acestui mod defectuos de gospodărire a izlazurilor comunale se
resimt şi în nivelul de trai al populaţiei. Nu este admisibil ca păşunea vacilor de lapte
să fie păscută permanent iarnă-vară de oile unor intruşi, puşi pe distrugere şi
căpătuială, în detrimentul localnicilor. Niciunde în UE nu veţi întâlni o astfel de
situaţie anacronică instituită şi perpetuată de acum o jumătate de secol odată cu
colectivizarea agriculturii.
Înainte vreme, asemănător ţărilor din UE, erau reguli clare privind păşunatul
care erau respectate cu stricteţe spre beneficiul şi bunăstarea tuturor crescătorilor de
animale din mediul rural.
Actualele ferme familiale sau asociative de creşterea animalelor de nivel
european sunt într-un număr extrem de restrâns deocamdată, fiind necesare investiţii
mari pe termen scurt şi mediu în infrastructură, construcţii, animale de rasă,
mecanizare, pregătire profesională, etc., pe care alţii din UE le-au făcut pe îndelete
vreme de zeci şi chiar sute de ani.
Rămâneri foarte mari în urmă avem cu sistemele de colectare, depozitare şi
aplicare a dejecţiilor din gospodării şi ferme zootehnice, care acum agresează şi
poluează mediul rural. De departe în spaţiul rural se văd semnele lipsei sau proastei
gestiuni a gunoiului de grajd, unul din cele mai importante resurse naturale de
fertilizare a culturilor agricole. La fel pe păşuni sunt suprafeţe mari de teren scoase
din circuitul productiv datorită invaziei buruienilor nitrofile în urma supratârlirii cu
animalele.
Dacă în grajduri nu observăm din afară animalele pe care le deţin crescătorii, în
schimb la păşunat se văd amestecuri de specii şi categorii de animale, rase şi metişi
de toate formele şi culorile, tărcături şi zebrături ca nici unde pe păşunile Europei.
De aici se constată o totală dezorientare şi inconsecvenţă în alegerea şi
consolidarea raselor de animale care trebuiesc incluse într-un proces general de
ameliorare pentru ridicarea performanţelor productive şi adaptive la noile tehnologii
de creştere şi exploatare.
Pretutindeni în zonele mai fertile din câmpie şi deal se întâlnesc construcţiile
abandonate ale fostelor complexe zootehnice pentru creşterea porcilor, păsărilor,
mieilor, taurinelor, etc., în diferite stadii de degradare sau transformare a lor în
depozite de mobilă, cherestea, haine vechi, etc. Curios este că în toate ţările UE mai
nou intrate, care produc cereale pe terenuri mult mai sărace ca ale noastre, aceste
concentrări zootehnice sunt în plină expansiune datorită performanţelor care le au. De
ce la noi s-au distrus aceste structuri, fără a se pune nimic în loc !?
Nu spun că tot ce am făcut noi mai înainte a fost viabil şi performant, dar multe
dintre acestea printr-o retehnologizare adecvată ar fi ţinut acum piept concurenţei
crescătorilor de animale din UE în special la porc şi pasăre, adată cu stimularea
producţiei de cereale, a industriei de tractoare şi maşini agricole şi multe altele.
Livezile de pomi şi vii
Dintr-o ţară cu nesfârşite suprafeţe compacte de livezi şi vii pe rod, în ultimii
15 ani am ajuns poate ţara cu cea mai mare suprafaţă de plantaţii abandonate pe cap
de locuitor din Europa.
316