Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

FILIERA LAPTELUI “BIO”
După o vizită de documentare în Franţa la începutul acestui an, cu tema
“Studiul filierei agriculturii biologice în Franche–Compté” în cadrul unui proiect
“Leonardo da Vinci” (RO/2004/93018/EX), am observat că primele ferme convertite
la producţia “bio” au fost fermele de vaci de lapte care în prezent deţin o pondere de
peste 62% din agricultura biologică din această ţară Acest proces a început în fermele
din Munţii Jura, unde datorită substratului calcaros şi a vredniciei fermierilor există
pajişti naturale de o biodiversitate excepţională care face posibilă obţinerea unor
sorturi de brânzeturi pe măsură, de o calitate inconfundabilă.
Am avut ocazia să cunosc aceste ferme mai îndeaproape, în urmă cu aproape
patru decenii, în Jura elveţiană, unde la o specializare am făcut un întreg alpaj (vărat
cu animalele la munte). Majoritatea fermelor din Jura sunt construite în secolele
XVIII-XIX, cu un singur acoperiş, sub care, la parter este grajdul şi locuinţa
fermierului şi în podul casei se depozitează fânul. Limitele dintre proprietăţi,
indivizibile de sute de ani, sunt marcate cu garduri din zidărie uscată, cu pietre
adunate de pe pajişti şi terenuri arabile cu multă trudă, de generaţii întregi, cât şi
garduri din stâlpi de lemn cu sârmă ghimpată. Vacile din rasa locală Montbeliarde
sau Simmental francez sunt ţinute vara pe păşuni porţionate cu gard electric şi iarna
la grajd, cu fân şi furaje concentrate produse “bio” în funcţie de producţia de lapte.
Gunoiul de grajd şi purinul (tulbureala lichidă de grajd) sunt sursele principale de
elemente fertilizante pentru cultura pajiştilor şi cele din arabil. Pajiştile sunt foarte
bine întreţinute, fiind principala sursă de furaje de volum şi nu în ultimul rând cele
care fac diferenţa de calitate şi savoare la numeroasele sorturi de brânzeturi care se
produc aici. Am vizitat mai multe ferme “bio” din care trei aveau înscris pe
frontispiciu anii: 1710, 1713, 1755! Ce făceam noi în acele vremuri şi ce agricultură
practicam? Din aceste construcţii de ferme mai vechi sau mai noi, adaptate la noile
condiţii, cu fermieri foarte bine pregătiţi profesional care au acceptat să se
convertească la „bio”, asumându-şi riscurile, au rezultat fermele care practică
agricultura biologică care acum ocupă în Franţa 1,9% şi în regiunea Franche- Comte,
3,8% din suprafaţa agricolă utilă.
Câteva date privind structura, producţiile şi rezultatele economice sunt
prezentate în tabel.
Rezultatele obţinute după analiza a cinci ferme familiale reprezentative, ne pun
în temă cu mărimea lor, respectiv 2 persoane adulte, de regulă soţ şi soţie, care deţin
68 hectare de suprafaţă furajeră (peste 75% pajişti naturale), 29 vaci, cu o producţie
de peste 6000 litri lapte/cap/an (20 litri/zi în 300 zile), produs numai cu iarbă vara şi
fân iarna la discreţie, la care se adaugă 2,8 kg/cap/zi concentrate „bio”, revenind cca.
168 g concentrate/1 litru lapte, ceea ce este destul de puţin faţă de fermele de vaci
crescute în regim convenţional (intensiv).
Aceste ferme extensive de producţie a laptelui „bio” sunt rentabile din punct de
vedere economic, fiind ajutate direct, atât de procesatorii de lapte şi vânzătorii de
brânzeturi, cât şi de statul francez şi UE pentru susţinerea producţiei, dar mai ales
pentru conservarea peisajului pastoral în pericol de a fi degradat prin instalarea
pădurii, în caz de abandon.
422