Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

La noi lucrurile stau cu totul altfel, nu s-au aplicat nici în trecut fertilizanţi nici
în prezent, la fel pajiştile semănate au fost şi sunt o raritate.
Din această cauză cei care deţin şi valorifică pajiştile în România primesc
pentru zone defavorizate sau agromediu, subvenţii de gratis fără să facă nimic.
Ei nu pierd în concurenţa cu vecinii care au procedat la fel, nici cu cei din alte
ţări prin folosire extensivă sau abandon.
O altă problemă o constituie recoltarea fâneţelor care la noi de regulă s-au
efectuat în afara epocii optime.
Ori acum să subvenţionezi întârzierea recoltării fâneţelor pentru cuibărirea
unor păsări este o altă gratuitate întrucât sistemul de recoltare târzie a fâneţelor la noi
era şi este încă tradiţional.
Mai sunt şi alte aspecte specifice pentru patrimoniul pastoral românesc în
comparaţie cu alte ţări din UE legate de drumuri de acces, alimentări cu apă,
adăposturi, etc. care se pot rezolva cu subvenţiile acordate cu atâta generozitate.
Din punct de vedere al biodiversităţii, pajiştile noastre reprezintă o valoare
inestimabilă pentru UE a căror pajişti şi-au pierdut această calitate de bază pentru
practicarea agriculturii durabile şi ca resursă genetică pentru biotehnologiile
viitorului.
De aceea este imperios necesar ca fondurile din subvenţii pentru zone
defavorizate şi agromediu să fie acordate numai pentru lucrările efectiv executate de
către fiecare beneficiar (defrişări, fertilizări, construcţii, etc.), pe bază de acte
justificative iar restul ce nu se acoperă să se constituie într-un fond comun cu care să
se efectueze pe bază de licitaţie publică drumuri comune de acces auto, împrejmuiri,
adăposturi pentru animalele comunităţii şi îngrijitori, centre de procesare a laptelui,
stâni turistice şi alte utilităţi comune.
A nu ne implica şi a nu se urmări ce se întâmplă cu fondurile din subvenţii
pentru zone defavorizate şi agromediu pentru pajişti ţinând seama de specificitatea
ţării noastre, ar fi o imensă greşeală pentru dezvoltarea viitoare a patrimoniului
pastoral autohton, care riscă să rămână într-un primitivism ancestral sau după
abandon să se transforme inexorabil în zone împădurite.
Acest demers este cu atât mai imperios cu cât încălzirea globală este o realitate
şi patrimoniul pastoral bine gospodărit poate deveni un spaţiu de supravieţuire pentru
noi toţi.
Rev. Profitul Agricol nr. 34 din 14 septembrie 2011, Bucuresti
203