Recurs la tradiţia satului sau Opinii agrosilvopastorale - Institutul de ...

O NOUĂ LEGE A PAJIŞTILOR
După o lungă aşteptare, Parlamentul României a adoptat şi emis în 15
noiembrie 2011 Legea nr. 214 pentru organizarea, administrarea şi exploatarea
pajiştilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 819 din 21 noiembrie 2011 cu intrarea în
vigoare din 24 noiembrie 2011.
Această lege vine să înlocuiască şi să completeze Legea zootehniei nr. 72 /
2002 art. 17-22 şi art. 41 alin. (1) lit. e) şi g) şi art. 42 alin. (1) lit. j) şi k), referitoare
la pajişti, cu modificările ulterioare.
Legea în ansamblul ei este o reconsiderare şi revigorare a legilor apărute până
la instaurarea regimului socialist în anii 1945 când au fost abrogate toate legile de
până atunci, în special a Legii pentru organizarea, administrarea şi exploatarea
păşunelor, promulgată prin Înalt Decret Regal nr. 1099 din 13 aprilie 1928 şi
publicată în Monitorul Oficial nr.90 din 25 aprilie 1928, care a fost şi mai este un
model de referinţă pentru acest domeniu de activitate a pajiştilor.
Prima formă a noii legi a fost prezentată în premieră de Prof. dr. Valeriu
Tabără, preşedintele de atunci al Comisiei de agricultură din Camera Deputaţilor
actualul ministru al agriculturii şi senator dr. Doina Silistru în luna iulie 2010 la
Complexul „Piatra Arsă” din Masivul Bucegi cu prilejul Sesiunii ştiinţifice a
Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Pajişti – Braşov, manifestare prezentată
în paginile revistei noastre în apariţiile din lunile august, septembrie şi octombrie
anul trecut. La această reuniune pastorală din Bucegi, pe lângă parlamentari am fost
onoraţi de înalte personalităţi din Academia Română, Academia de Ştiinţe Agricole şi
Silvice, instituţii de cercetări de profil, universităţi de ştiinţe agricole şi medicină
veterinară, administraţia centrală şi locală, Parcul Natural Bucegi, ONG-uri şi alţii. În
acest cadru s-au făcut primele propuneri de îmbunătăţire a legii pajiştilor care au
continuat prin diferite mijloace şi medii până la votarea ei în parlament.
Patrimoniul pastoral al ţării după statistici ajunge la aproape 5 milioane hectare,
reprezentând cca. 30 % din suprafaţa agricolă şi aproape 20 % din suprafaţa ţării de la
malul mării până pe înălţimile Carpaţilor.
La aceasta, dacă mai adăugăm suprafeţele înierbate după abandonul terenurilor
arabile, livezi şi vii, aria de cuprindere a noii legi a pajiştilor este cu mult mai extinsă.
Despre necesitatea acestei legi nu mai este cazul să pomenim, ea este
binevenită pentru noi toţi, fiind demult aşteptată, starea actuală a acestui mod de
folosinţă şi gospodărirea lui fiind total necorespunzătoare faţă de alte ţări din UE.
Prezenta lege are 33 articole repartizate pe 6 capitole.
În Cap. 1. (Dispoziţii generale) se precizează care sunt categoriile de pajişti
asupra cărora se acţionează, cu menţiunea că pajiştile sunt bunuri de interes naţional.
Tot aici sunt explicaţi termenii de păşune şi fâneaţă cât şi faptul că România s-a
angajat faţă de UE să-şi menţină suprafeţele de pajişti existente la 1 ianuarie 2007.
Cap. 2. (Pajişti comunale şi urbane) precizează că pajiştile se folosesc exclusiv
pentru păşunat, fâneţele şi cultivarea plantelor de nutreţ pentru masă verde, fân sau
seminţe. Extrem de important sunt articolele ce fac referire la modul de folosire şi
exploatare a pajiştilor după amenajamente pastorale şi silvopastorale întocmite în
209