COMUNICARE ŞI NEGOCIERE COMERCIALĂ Prof. univ. dr ...

similare, prin transmiterea aceloraşi atitudini şi criterii de apreciere tuturor membrilorgrupului, prin folosirea de către toţi membrii a unor metode identice de acţiune într-o anumităproblemă.3. Structura grupurilor: în viaţa socială, apar întruchipări foarte diferenţiate alegrupurilor, deci problema clasificărilor este importantă pentru o analiză clară, cât maidetaliată a modului de constituire a unui grup, ţinând cont de criterii diverse de clasificare:• pe baza apartenenţei etnice sau de rasă;• pe baza nivelurilor de dezvoltare culturală;• pe baza sarcinilor sau funcţiilor îndeplinite de către grupuri încolectivităţi mai largi;• pe baza tipurilor de raporturi predominante între membri;• pe baza diferitelor genuri de legături care apar în grupuri;• clasificări care au la bază alte principii.Grupurile mici posedă o structură simplă, adică sunt compuse exclusiv din membri şinu au nici un fel de subgrupuri, dar pot intra în componenţa colectivităţilor mai mari, de altetipuri. Prin urmare, un grup mare ar putea fi poporul, statul, un grup confesional independent,deoarece nu mai intră ca parte componentă în grupuri mai mari. În rândul grupurilor, care aparîn fiecare societate, joacă roluri importante familia, clasele sociale, grupurile cu scop(sportive, partidele politice), grupurile teritoriale (sat, oraş).4. Mentalitatea unui grup este o dovadă clară de coeziune, de echilibru. La un nivelgeneral, mentalitatea este definită ca un ansamblu de opinii, prejudecăţi, credinţe caredetermină şi influenţează modul de gândire al indivizilor, grupurilor umane, popoarelor.Desemnează, de asemenea, un mod particular de a simţi, gândi, reacţiona, specific unui grupde persoane sau unui popor, respectiv unei comunităţi. De altfel, mentalităţile colectivecaracterizează un grup, o colectivitate compusă din cei care adoptă o atitudine comună asupraunui obiect determinat (exemplu: mentalităţi de sectă, de şcoală, de parohie, ale unui grup învârstă).Imaginea despre celălalt oferă posibilitatea înţelegerii modului în care se stabilescraporturile dintre două grupuri apropiate în timp şi spaţiu, iar modul în care se desfăşoarădialogul dintre ele ne explică mecanismele ce stau la baza relaţiilor. Imaginea celuilalt esteimportantă pentru propria noastră imagine deoarece alterarea catalizează procesul de formarea propriei identităţi. Doar prin raportare la celălalt, la un element diferit, un grup, ocomunitate îşi cristalizează propria imagine, conturează ceea ce este propriu şi diferit.3.1. Comunicarea verbală3.1.1. Formele comunicării verbale3. Căile de realizare a comunicăriiComunicarea verbală trebuie tratată ca o parte integrantă a responsabilităţii fiecareipersoane fată de cei din jur, ea fiind folosită în viaţa de zi cu zi dar şi în relaţiile interumanedin cadrul unei organizatii.Un surâs nu costă nimic dar oamenii care zâmbesc de la prima întâlnire şi se poartăprietenos fac ca discuţia să se desfăşoare de la sine. Reţeta unei cumunicări eficinte poate fiun zâmbet, un ton prietenesc, o ascultare atentă, o privire directă în ochii interlocutorului. Deobicei însă, oamenii când vin în contact cu alţii iau o figură serioasă, oficială, care provoacă oimpresie rece. Sunt rezervaţi în discuţie şi de aceea este şi foarte greu să comunici cu ei.În cadrul comunicării intervine întotdeauna dialogul, care este o discuţie planificată şicontrolată între două sau mai multe persoane, având un anumit scop, concretizat întransmiterea unor informaţii, rezolvarea unor probleme, obţinerea de noi informaţii.