odata ce te-ai obisnuit cu cineva, chiar daca i-ti este oponent intr-o negociere, este destul deneplacut sa iei totul de la capat; de obicei se prefera stabilitatea, chiar şi a celor ce ti se opun.Tactica “schimbati tactica de negociere”. Exista momente în care trebuie ca opersoana sa stea deoparte şi altele cand trebuie sa se implice, momente cand trebuie savorbeasca şi altele cand trebuie sa taca. De asemenea exista momente cand este bine caaceasta sa accepte şi momente cand trebuie sa sondeze, momente cand trebuie sa fie ferma şialtele cand sa fie maleabila si, în sfarsit, momente cand trebuie sa ceara şi altele cand trebuiesa dea. Teoria schimbarii pasului în timpul negocierii leaga toate aceste momente.Tactica de obosire a partenerului. Intrucat negociatorul nu se poate relaxa nici dupaterminarea argumentatiei, fiind obligat sa-si pregateasca mutarile urmatoare în functie deargumentele noi aduse de partener, negocierea constitue un proces obositor. La acestea seadauga uneori departarea de casa, de familie, conditiile de clima, diferenta de fus orar etc..Tactica surprizei. Folosita cu abilitate de partener, această tactică poate avea ca efectedezechilibrarea şi dezorganizarea. Este bine ca în astfel de situaţii să se caute a se câştiga timpşi să nu se reacţioneze prompt. Obţinerea unor informaţii suplimentare şi judecarea profundăvor determina atât conţinutul cât şi efectul surprizei.Tactica eludarii. O astfel de tactică este întalnită frecvent în cazul organizatiilorsuperdimensionate. Negociatorul, în dorinta de a exercita o presiune asupra partenerului cautăsă discute cu superiorii sau chiar cu colegii acestuia din urmă; în acest fel el urmareşte să-isubmineze acestuia poziţia, să-l izoleze.Tactica divizarii echipei. Negocierile, indeosebi cele majore sunt purtate între echipede negociatori. Sunt diferite opiniile referitoare la mdul de a negocia, precum şi experientanegociatorilor. Pornind de la aceasta realitate, un negociator va încerca să foloseascaprincipiul “divide et impera”, prin exploatarea acestor diferenţieri.Tactica coalitiei. Legată de precedenta, aceasta este o tactică bazată pe lipsa de unitatea echipei de negociatori şi poate chiar pe necinstea unora; prin folosirea ei, un negociatorpoate realiza o coalitie impotriva partenerului de negociere.Tactica dezinformarii. Este cazul în care negociatorul furnizează partenerului dateeronate pentru a-l determina să accepte punctul său de vedereAceastă tactică poate fi contracarată fie printr-o documentare perfectă, care totuşi nueste întotdeauna posibilă, fie prin lansarea unor întrebări ajutătoare, care să contribuie laevaluarea corectă a informaţiilor care sunt furnizate.Tactica de organizare a timpului. La sfarşitul fiecarei runde de negocieri se va asumaresponsabilitatea realizării unui record. Realizările obţinute până în acel moment vor fiinterpretate în avantaj propriu.Tactica referitoare la comportament. Există situaţii în care negociatorul caută săobţină concesii importante prin folosirea unui comportament în forţă, de intimidare. Cele maifrecvente situaţii sunt acelea în care negociatorul respectiv duce lipsă de argumenteconvingătoare sau când urmareşte să exercite presiuni.
7. Personalitatea negociatoruluiPerformanţele unei afaceri depind în măsură considerabilă de personalitateaindivizilor angajaţi în realizarea ei. Personalitatea umană, ca totalitate a calităţilor apărute pe obază biologică în relaţiile omului cu mediul social, îşi pune amprenta pe orice fapt, eveniment,acţiune în care sunt implicaţi indivizilor.Potrivit psihologiei, personalitatea individului este formată din interacţiuneadiferitelor aptitudini şi trăsături psihofiziologice ereditare, modelate de mediul social şi înprocesul educativ. Fiecare individ are o anumită personalitate, însă, pentru a deveninegociator, acesta trebuie să dobândească o a doua personalitate, o a doua natură, clădită pefundalul propriei personalităţi. Astfel, se poate spune că, personalitatea negociatorului seformează prin şlefuirea şi înnobilarea aptitudinilor ce îl caracterizează, într-un proces complexde perseverenţă şi educaţie a voinţei.Este adevărat că cineva n-ar putea deveni un bun negociator, fără a parcurge unproces de învăţare, formulare şi experimentare, adică fără a-şi însuşi pe parcursul vieţiisecretele retoricii şi argumentării, secretele psihologiei şi comunicării interumane, ştiinţa de anegocia.Tot aşa este adevărat şi faptul că a negocia este artă, talent, intuiţie, empatie, răbdare,putere, perspicacitate, farmec personal, comunicare spontană, adică tot ce ţine de trăsăturilede personalitate. Negociatorul rasat este cel născut cu aptitudinea de a comunica, de a seidentifica afectiv cu emoţiile şi sentimentele partenerului, de a interpreta limbaje non-verbale.El este cel capabil să comunice prin empatie - fenomen prin care se realizează identificarea şiînţelegerea psihologică a celorlalţi pe baza rezonanţei emoţionale şi afective.Orice organizaţie trebuie să acorde psihologiei negociatorului o importanţă majoră.Niciodată nu trebuie subestimată pregătirea psihologică în formarea completă a personalităţiide negociator, deoarece aceasta are un rol hotărâtor în sporirea capacităţii de flexibilitate,adaptare şi precizie în luare deciziilor în momentele psihice optime.Educaţia psihologică permite modelarea şi elasticizarea planului de negociere,selecţia persoanelor pentru negociere în funcţie de aptitudinile lor şi specificul operaţiunilor.Selecţionarea propriilor negociatori constă într-un proces complex şi îndelungat deexperienţă, observare şi instruire, în procesul activităţii comerciale generale. Calitatea denegociator nu poate fi atribuită decât specialiştilor temeinic pregătiţi profesional, care s-austrăduit şi au reuşit să-şi corecteze anumite defecţiuni de atitudine, caracter, temperament.Adevărul este că a negocia bine ţine mai curând de artă, de talent şi vocaţie, decâtde ştiinţă. Negocierea cere intuiţie, spontaneitate, empatie, răbdare, putere, perspicacitate,farmec personal şi alte însuşiri primite sau nu ca zestre nativă. Arta de a negocia ţine în modprofund de structura de personalitate, de temperamentul şi caracterul fiecărei persoane.Negociatorul rasat se naşte cu abilitatea de a comunica empatic şi persuasiv, de a se puteaidentifica cu emoţiile şi sentimentele interlocutorului.Empatia este fenomenul de rezonanţă emoţională şi afectivă care, într-un modsubtil, dificil de conştientizat, asigură baza comunicării interpersonale şi a înţelegeriipsihologice spontane a celuilalt. Aceasta înseamnă incomparabil mai mult decât a cunoaştedin cărţi psihologia umană sau a-şi însuşi şcolăreşte fel de fel de trucuri, tehnici, tactici şistrategii de negociere.În ca<strong>dr</strong>ul procesului de negociere a tranzacţiilor de afaceri se realizeazăconfruntarea personalităţii participanţilor, câştigul fiind realizat de partea mai bine pregătită.Principalele categorii interpersonale manifestate prin acest proces sunt:A. Cooperarea - este o atitudine ideală, care creează premise certe promovăriirelaţiilor între partenerii în cauză. Este adoptată în tranzacţionarea marilor afaceri şi în afaceritradiţionale, de către firmele de reputaţie, bine pregătite şi orientate, indiferent de atitudineafirmei partenere.
- Page 4 and 5: de “comunicatio” nu se referă
- Page 6 and 7: 6. respingerea tezei adverse: se ba
- Page 8 and 9: său, mai devreme sau mai târziu s
- Page 10 and 11: - suporturi mai mult sau mai puţin
- Page 12 and 13: similare, prin transmiterea acelora
- Page 14 and 15: • prezentarea corectă a mesajulu
- Page 16 and 17: • a treia categorie de pauze se r
- Page 18 and 19: să-l facă cunoscut.5. LIMBAJUL T
- Page 20 and 21: Înainte de a începe negocierea pr
- Page 22 and 23: 2. predominant conflictuală/ distr
- Page 24 and 25: De asemenea trebuie sa se documente
- Page 26 and 27: Notiunile de baza utilizate în cad
- Page 28 and 29: Negocierile politice se pot închei
- Page 30 and 31: 6. Strategeme şi tactici în negoc
- Page 33 and 34: Tactica apelului la simturi. Se uti
- Page 35: Astfel, un cumparator intra în neg
- Page 39 and 40: 2. Aptitudini complexe - foarte num
- Page 41 and 42: TEMATICA LA DISCIPLINA„ECONOMIA T
- Page 43 and 44: valutare şi a preluării lor în p
- Page 45 and 46: alte categorii mai multă receptivi
- Page 47 and 48: ‣ procesul de cumpărare (a doua
- Page 49 and 50: cunoaşterii unor aspecte foarte va
- Page 51 and 52: indicatori mai mult sau mai puţin
- Page 53 and 54: ‣ fluxuri turistice inter-regiona
- Page 55 and 56: Capacitatea teoretică a pieţei tu
- Page 57 and 58: ‣ funcţia de determinare a preţ
- Page 59 and 60: În funcţie de condiţiile natural
- Page 61 and 62: ‣ caracteristicile tehnice ale vo
- Page 63 and 64: ceea ce se consumă, produsele turi
- Page 65 and 66: ‣ Cererea şi consumul turistic s
- Page 67 and 68: În sinteză, oferta turistică est
- Page 69 and 70: nivelului satisfacţiei consumului.
- Page 71 and 72: Urmare a acestor situaţii, preţur
- Page 73 and 74: cu privire la produsul în sine, la
- Page 75 and 76: Serviciile de transport nu pot fi s
- Page 77 and 78: având în vedere funcţiile turism
- Page 79 and 80: o contribuţie mai mare la lărgire
- Page 81 and 82: CONCEPTUL DE SERVICIIFocalizarea de
- Page 83 and 84: Cunoscutul specialist în marketing
- Page 85 and 86: CARACTERISTICILE SERVICIILORAşa cu
- Page 87 and 88:
neputând fi stocate, ele nu mai po
- Page 89 and 90:
societăţilor. Sectorul “busines
- Page 91 and 92:
cercetării de firmă in special in
- Page 93 and 94:
d. În funcţie de caracteristica d
- Page 95 and 96:
Astfel accentul s-a pus pe cerere,
- Page 97 and 98:
tendinţei de cumpărare a servicii
- Page 99 and 100:
3. progresul ştiinţific şi tehni
- Page 101 and 102:
2. servicii de gestiune a producţi
- Page 103 and 104:
Transportul şi telecomunicaţiile
- Page 105 and 106:
Serviciile de cercetare-dezvoltare
- Page 107 and 108:
ăneşti ale populaţiei; Funcţia
- Page 109 and 110:
7. Economii ca fonduri de siguranţ
- Page 111 and 112:
Bugetul detimpTimp fiziologic debaz
- Page 113 and 114:
afara domiciliului. În cadrul aces
- Page 115 and 116:
Clarificat fiind faptul că, servic
- Page 117 and 118:
număr şi de o calitate direct pro
- Page 119 and 120:
cultură de masă promovată de mas
- Page 121 and 122:
MICROECONOMIECUPRINS:1.Teoria Consu
- Page 123 and 124:
1.TEORIA CONSUMATORULUIConsumatorul
- Page 125 and 126:
Daca utilitatea totala exprima sati
- Page 127 and 128:
Teoria traditionala, clasica a cons
- Page 129 and 130:
diminueze in raport cu pretul timpu
- Page 131 and 132:
Legea generala a cererii se verific
- Page 133 and 134:
c)Ecpx =-ΔC : ΔP = - ΔC * (P 1 +
- Page 135 and 136:
Cunoasterea formei de elasticitate
- Page 137 and 138:
unuri;3)numarul firmelor care produ
- Page 139 and 140:
c) oferta este inelastica atunci ca
- Page 141 and 142:
4. FACTORII DE PRODUCTIE, COMBINARE
- Page 143 and 144:
4.2. COMBINAREA FACTORILOR DE PRODU
- Page 145 and 146:
5.COSTURILE DE PRODUCTIE5.1.COSTULE
- Page 147 and 148:
efect util. Costul mediu poate fi,
- Page 149 and 150:
diversi parametri, in sensul ca imb
- Page 151 and 152:
neproportionala a costului variabil
- Page 153 and 154:
(Pmg) creste si, invers, el se mare
- Page 155:
epede decat cantitatea factorilor u
- Page 158 and 159:
6.2. PRODUCTIVITATEA MUNCII; RANDAM
- Page 160 and 161:
indicatori prin care se mosoara rez
- Page 162 and 163:
unuri se realizeaza cu un volum mai
- Page 164 and 165:
mult decat in anii '50 si mai mult
- Page 166 and 167:
Pentru a marca mai bine faptul ca r
- Page 168:
Bibliografie1. ALBERT, M.,- “Capi