său, mai devreme sau mai târziu se va transforma în zvon, claritatea sa va fiafectată de influienţele mediului în care va circula, fiind de cele mai mule oridenaturată informaţia iniţială; de aceea mesajul iniţial trebuie să fie formulatîn termeni clari, chiar succinţi, ca o ştire, pentru a nu da naştere la interpretăriprea devreme, înainte ca scopul mesajului să fie atins.- comunicarea este formală, prin ansamblul relaţiilor pe care le determină întransmiterea sa şi pe parcursul circuitului informaţional pe care-l parcurgemesajul dar este cu precădere informală, prin conţinutul său, prininformaţia luată ca atare, ca fond al mesajului transmis. Relaţiile decomunicare se dezvoltă pe diverse planuri, ele pot influienţa percepţiamesajului, atitudinea celor care participă la procesul de transmitere şiretransmitere a mesajului, imaginea transmisă odată cu mesajul care circulă.Tonul, dicţia, mimica celui care transmite un mesaj pot fi uneori la fel deimportante ca mesajul însăşi. Comunicarea se desfăşoară la două niveluri:informaţional şi relaţional, cel de-al doilea oferind indicaţii de interpretare aconţinutului celui dintâi. Pe aceste nivele comunicarea îmbracă fie o formădigitală, fie o formă analogică.- comunicarea este continuă, nu se opreşte niciodată, oamenii primesc şitransmit mai departe nesaje, inventează mesaje noi, vin cu alte informaţiipentru mesaje deja aflate în circulaţie. În interiorul fiecărui mesaj seregăseşte relaţia cauză – efect: orice gest, vorbă sau atitudine poate declanşaîn partenerul de discuţie un alt stimul decât cel pe care vrei să-l atingi, înfuncţie de capacitatea fiecăruia de percepţie şi interpretare, de sesizare aconţinutului intrinsec al mesajului pe care ai vrut de fapt să-l transmiţi.Datorită fluctuaţiilor de raporturi între partenerii de discuţie este greu destabilit o deplină egalitate, relaţiile fiind de simetrie, complementaritate saunegociere fluctuantă. Comunicarea este deci un proces continuu, ce nu poatefi tratat în termeni de cauză-efect sau stimul-răspuns.- comunicarea implică ajustarea comportamentală, ea are rolul de aarmoniza şi sincroniza opiniile şi interesele, de a-i face pe oameni să seacomodeze la diverse situaţii, în funcţie de obiectivele pe care le au ; eimanipulează şi sunt manipulaţi de alţii; e vorba de o acomodare reciprocă lamodul de comunicare al celuilalt, conform zicalei care spune că cei care staumult timp împreună, ajung să semene, împrumutând din stilul şi felul de-a fişi de-a arăta al celuilalt. În fond, individualitatea fiecăruia este principalabarieră în calea unei bune comunicări. Comunicarea presupune raporturi deforţă şi ea implică tranzacţii simetrice şi complementare, procese de ajustareşi acordare. 8Comunicarea este eficientă şi productivă numai atunci când există un limbaj şi unvocabular comun. Ideal ar fi să existe un limbaj <strong>univ</strong>ersal neutru, însă din păcate nu se poateîncă vorbi de aşa ceva.Cu toate acestea, situaţii de comunicare relativ ideală se întâlnesc în comunităţileînchise, în laboratoarele ştiinţifice, unde s-au format în timp tehnici comune deproblematizare şi organizare mentală.8 ¤¤¤ Revista Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Ephemerides, anul XLII, 1997, pag. 90-92
2. Forme şi modalităţi de comunicare2.1. Tipuri de comunicareComunicarea umană poate fi interpersonală şi mediată , având la bază două tipuri derelaţii, directe şi indirecte:Comunicarea interpersonală este una directă şi se realizează între două sau maimulte persoane, care se află în poziţii de proximitate (spaţială, de regulă) şi careinteracţionează sau se influenţează reciproc. 9 Comunicarea interpersonală presupune treilucruri extrem de importante:1. cum se realizează comunicarea, cum comunică oamenii între ei;2. între cine şi cine are ea loc;3. frecvenţa de comunicare.Este foarte important ca procesul de comunicare să fie controlat: cel cu care vorbeştitrebuie să te înţeleagă şi să dea un semnal că a înţeles exact ceea ce doreai să transmiţi. Modulprin care interlocutorul poate să facă acest lucru este feed-back-ul.Comunicare interpersonală, indiferent de forma în care apare – verbală sau nonverbală– presupune, în primul rând, existenţa unui emiţător, a unui receptor şi a unui mesaj;în al doilea rând, a unui referent (în calitate de emiţător poţi emite în numele unei instituţii); înal treilea rând, a unui cod sau a unui canal.Prin intermediul comunicării interpersonale indivizii doresc să înveţe ceva pe cineva;să transmită sau să primească diverse cunoştinţe; să influenţeze comportamentul celorlalţi; săexprime sentimente; să explice propriul comportament sau pe al celorlalţi; să întreţină şi săpăstreze legături cu colectivitatea, cu grupul social de care aparţin sau la care vor să adere; săclarifice o serie de probleme, fie ele discutabile sau controversate; să stimuleze intereseleproprii în raport cu cei din jur.Relaţiile directe de comunicare presupun situaţia în care comunicarea se realizeazăîntre două sau mai multe persoane care interacţionează şi se influenţează una pe alta, dar acăror comunicare nu este mediată de instrumente ce permit transferul mesajului de la emiţătorla receptor. 10În consecinţă, comunicarea interpersonală are ca obiective:cunoaşterea: a şti şi a afla căt mai mult,autocunoaşterea: pentru a avea controlul asupra ta,intercunoaşterea: pentru a şti să interacţionezi cu ceilaţi.Din punct de vedere sociologic, relaţia interpersonală presupune comuniune şiangajare, demonstrează că psihicul uman nu se îmbogăţeşte fără comunicare. Ea reprezintă ouniune psihică şi directă, bazată pe o legătură inversă complexă care cuprinde minimum douăpersoane; presupune reciprocitatea activă a conduitei partenerilor din grup: ei reacţioneazăunii cu alţii, se apropie, se cunosc sau se distanţează, se suspectează.Când spunem comunicare directă ne referim, implicit, la comunicarea interpersonală.Aceasta are un caracter imediat şi reciproc, asigurând realizarea conexiunii inverse (a feedback-ului)pentru că rolurile se modifică pas cu pas; emiţătorul poate deveni receptor şi viceversa,funcţie de durata comunicării şi de frecvenţa mesajelor transmise.În plus, comunicarea, dialogul sau conversaţia nu au nevoie de intermediar, persoaneleimplicate făcând schimb direct de informaţii. De aceea, comunicarea interpersonală presupuneexistenţa necesară a prezenţei fizice a două sau mai multe persoane care participă la procesulîn sine.Comunicarea mediată este una indirectă, se numeşte astfel deoarece se face prinintermediul unor categorii diverse de mediatori:9 Mihai Coman – Introducere în sistemul mass-media, Editura Polirom, Iaşi, 1999, pag. 1410 ¤¤¤ Revista Studia Universitatis Babeş – Bolyai, Ephemerides, 1996, pag. 5
- Page 4 and 5: de “comunicatio” nu se referă
- Page 6 and 7: 6. respingerea tezei adverse: se ba
- Page 10 and 11: - suporturi mai mult sau mai puţin
- Page 12 and 13: similare, prin transmiterea acelora
- Page 14 and 15: • prezentarea corectă a mesajulu
- Page 16 and 17: • a treia categorie de pauze se r
- Page 18 and 19: să-l facă cunoscut.5. LIMBAJUL T
- Page 20 and 21: Înainte de a începe negocierea pr
- Page 22 and 23: 2. predominant conflictuală/ distr
- Page 24 and 25: De asemenea trebuie sa se documente
- Page 26 and 27: Notiunile de baza utilizate în cad
- Page 28 and 29: Negocierile politice se pot închei
- Page 30 and 31: 6. Strategeme şi tactici în negoc
- Page 33 and 34: Tactica apelului la simturi. Se uti
- Page 35 and 36: Astfel, un cumparator intra în neg
- Page 37 and 38: 7. Personalitatea negociatoruluiPer
- Page 39 and 40: 2. Aptitudini complexe - foarte num
- Page 41 and 42: TEMATICA LA DISCIPLINA„ECONOMIA T
- Page 43 and 44: valutare şi a preluării lor în p
- Page 45 and 46: alte categorii mai multă receptivi
- Page 47 and 48: ‣ procesul de cumpărare (a doua
- Page 49 and 50: cunoaşterii unor aspecte foarte va
- Page 51 and 52: indicatori mai mult sau mai puţin
- Page 53 and 54: ‣ fluxuri turistice inter-regiona
- Page 55 and 56: Capacitatea teoretică a pieţei tu
- Page 57 and 58: ‣ funcţia de determinare a preţ
- Page 59 and 60:
În funcţie de condiţiile natural
- Page 61 and 62:
‣ caracteristicile tehnice ale vo
- Page 63 and 64:
ceea ce se consumă, produsele turi
- Page 65 and 66:
‣ Cererea şi consumul turistic s
- Page 67 and 68:
În sinteză, oferta turistică est
- Page 69 and 70:
nivelului satisfacţiei consumului.
- Page 71 and 72:
Urmare a acestor situaţii, preţur
- Page 73 and 74:
cu privire la produsul în sine, la
- Page 75 and 76:
Serviciile de transport nu pot fi s
- Page 77 and 78:
având în vedere funcţiile turism
- Page 79 and 80:
o contribuţie mai mare la lărgire
- Page 81 and 82:
CONCEPTUL DE SERVICIIFocalizarea de
- Page 83 and 84:
Cunoscutul specialist în marketing
- Page 85 and 86:
CARACTERISTICILE SERVICIILORAşa cu
- Page 87 and 88:
neputând fi stocate, ele nu mai po
- Page 89 and 90:
societăţilor. Sectorul “busines
- Page 91 and 92:
cercetării de firmă in special in
- Page 93 and 94:
d. În funcţie de caracteristica d
- Page 95 and 96:
Astfel accentul s-a pus pe cerere,
- Page 97 and 98:
tendinţei de cumpărare a servicii
- Page 99 and 100:
3. progresul ştiinţific şi tehni
- Page 101 and 102:
2. servicii de gestiune a producţi
- Page 103 and 104:
Transportul şi telecomunicaţiile
- Page 105 and 106:
Serviciile de cercetare-dezvoltare
- Page 107 and 108:
ăneşti ale populaţiei; Funcţia
- Page 109 and 110:
7. Economii ca fonduri de siguranţ
- Page 111 and 112:
Bugetul detimpTimp fiziologic debaz
- Page 113 and 114:
afara domiciliului. În cadrul aces
- Page 115 and 116:
Clarificat fiind faptul că, servic
- Page 117 and 118:
număr şi de o calitate direct pro
- Page 119 and 120:
cultură de masă promovată de mas
- Page 121 and 122:
MICROECONOMIECUPRINS:1.Teoria Consu
- Page 123 and 124:
1.TEORIA CONSUMATORULUIConsumatorul
- Page 125 and 126:
Daca utilitatea totala exprima sati
- Page 127 and 128:
Teoria traditionala, clasica a cons
- Page 129 and 130:
diminueze in raport cu pretul timpu
- Page 131 and 132:
Legea generala a cererii se verific
- Page 133 and 134:
c)Ecpx =-ΔC : ΔP = - ΔC * (P 1 +
- Page 135 and 136:
Cunoasterea formei de elasticitate
- Page 137 and 138:
unuri;3)numarul firmelor care produ
- Page 139 and 140:
c) oferta este inelastica atunci ca
- Page 141 and 142:
4. FACTORII DE PRODUCTIE, COMBINARE
- Page 143 and 144:
4.2. COMBINAREA FACTORILOR DE PRODU
- Page 145 and 146:
5.COSTURILE DE PRODUCTIE5.1.COSTULE
- Page 147 and 148:
efect util. Costul mediu poate fi,
- Page 149 and 150:
diversi parametri, in sensul ca imb
- Page 151 and 152:
neproportionala a costului variabil
- Page 153 and 154:
(Pmg) creste si, invers, el se mare
- Page 155:
epede decat cantitatea factorilor u
- Page 158 and 159:
6.2. PRODUCTIVITATEA MUNCII; RANDAM
- Page 160 and 161:
indicatori prin care se mosoara rez
- Page 162 and 163:
unuri se realizeaza cu un volum mai
- Page 164 and 165:
mult decat in anii '50 si mai mult
- Page 166 and 167:
Pentru a marca mai bine faptul ca r
- Page 168:
Bibliografie1. ALBERT, M.,- “Capi