• prezentarea corectă a mesajului: trebuie să evităm cuvintele şi formulărilenegative şi să prezentăm clar şi la obiect mesajul;• ascultarea interlocutorului: se ascultă cu mare atenţie ce ne spuneinterlocutorul iar dacă acesta se opreşte un timp, nu trebuie întrerupt, se valăsa timp de gândire;• concluzia convorbirii: la sfârşitul convorbirii se reformulează concluzia lacare s-a ajuns. Convorbirea trebuie încheiată întotdeauna într-un climatamical, indiferent de rezultatul ei.Teleconferinţa a devenit şi ea o metodă modernă şi foarte uzuală pentru coordonareaactivităţilor curente, fiind un mod transparent de comunicare, care se bazează foarte mult şi pereacţiile în faţa camerei de luat vederi. Posibilitatea de a interveni în timp util în discuţie şi dea-i urmări pe partenerii de dialog constituie avantajul major al acestei metode.Nu există un stil de comunicare valabil pentru toţi managerii sau pentru toate situaţiile,dar o comunicare reală a managerului are in vedere: timp pentru dialog, un climat decomunicare adecvat, obiectivitate, evitarea contrazicerilor directe care pot determina cearta,răspunsuri clare si la obiect pentru a evita neînţelegerile, informarea angajaţilor cu privire laschimbările care se fac, ţinănd cont pe cât posibil şi de părerile acestora, evitareamonopolizării discuţilor, o ascultare activă din parte managerului, disponibilitetea de a lua inconsiderare punctele de vedere ale interlocutorului şi de a le accepta dacă sunt bune, creareaunor ocazii de feedback, cerând interlocutorului să explice şi să argumenteze opiniile sale,transparenţa în comunicare, folosirea unor informaţii corecte şi circulaţia rapidă ainformaţiilor în sens ascendent şi descendent, evitarea stărilor tensionate.Comunicarea profesională nu se bazează pe zvonuri ci pe mesaje concrete, clare şi laobiect. Din păcate însă zvonurile există în orice mediu, cel de afaceri nefăcând excepţie. Suntcomunicări neoficiale care se transmit de la o persoană la alta iar multe dintre aceste zvonuriau efecte negative şi generează sentimente de nasiguranţă şi ostilitate. Managerul eficient,chiar dacă nu poate elimina apariţia zvonurilor poate controla apariţia şi expansiunea lor, printransparenţa informaţiilor.Comunicarea este esenţială în stabilirea unor relaţii corespunzătoare între manager şiangajat iar comunicarea managerială verbală este cel mai important mod de a motiva şidezvolta angajaţii.Un manager competent şi corect ştie să comunice cu fiecare angajat individual, ştie săşiţină promisiunile făcute , inducând în ca<strong>dr</strong>ul organizaţiei un climat deschis, flexibil,dinamic, bazat pe o conducere participativă, pe o coordonare multilaterală şi pe creearea unuiclimat de cultură organizaţională.3.1.2. Parametrii limbajului verbalCuvintele nu sunt singurul mijloc prin care comunicăm; deseori este important nunumai ceea ce spunem, ci şi cum spunem. Un sunet poate avea semnificaţii diferite în funcţiede felul în care este pronunţat. Aspectele vorbirii, cum ar fi tonul, înălţimea, sunetul, ritmul,accentul, sunt semne nonverbale care transmit mesaje, în completarea cuvintelor spuse.Calităţile vocii (ritm, rezonanţă, viteză de vorbire), caracteristicile vocale (râs, plâns,şoptit, oftat), stimulii vocali (intensitate, înălţime), se constituie în parametrii ai limbajuluiverbal.Mimica, cu miile de expresii diferite ale feţei, este o sursă de informaţii valoroase,căreia i se acordă crezare, cu atât mai mult cu cât este greu controlabilă (încruntare,îmbujorare, mirare, surpriză). Mimica poate deconspira, stimula sau masca emoţii, sentimenteşi atitudini. Ea reglează comunicarea, în fracţiuni de secundă. Semnalele mimicii sunt cuadevărat importante şi sar în ochi atunci când vin în contradicţie cu ceea ce spun cuvintele
ostite de o persoană. Atâta timp cât mimica se suprapune expresiei verbale, ea poate treceneobservatăContactul privirii este cea mai directă şi puternică formă de comunicare, deoarecesemnalează deschidere şi dorinţă de comunicare. Este un mijloc de a încuraja interlocutorul săia cuvântul sau să continue să vorbească.De asemenea, avem mai multă încredere într-o persoană care ne priveşte direct în ochidecât într-una care evită privirea. Contactul privirii îşi piede desigur valoarea dacă devineinsistent, părând că ne holbăm la celălalt, şi, de asemenea, există diferenţieri culturale în ceeace priveşte utilizarea activă a acestuia ca instrument de comunicare.Tonul vocii este extrem de important atât ca tehnică, cât şi ca instrument deconvingere a partenerului de negociere sau de orice alt gen de relaţie. Când spunemcalităţi vocale nu ne gândim neapărat la performanţele oratorice, ci doar la însuşirile personaleşi la factorii de natură fiziologică implicaţi în mecanismele vorbirii, elemente careinfluenţează volumul şi modulaţia vocii.Dacă se doreşte cu adevărat şi se exersează suficient, se pot îmbunătăţii calităţileoratorice, controlând vocea, mărind sau micşorând volumul, adaptând mereu intonaţia,folosind pauzele, accentele, bâlbele, oftaturile, interjecţiile.Volumul vocii ne ajută să dominăm sau să fim dominaţi. Volumul vocii depinde devolumul plămânilor şi de capacitatea toracică, de calitatea corzilor vocale, de respiraţie, depoziţia corpului şi de multe alte elemente, ce pot fi antrenate prin exerciţiu.El este mai uşor de antrenat şi controlat decât tonul. Ritmul şi forţa respiraţiei suntesenţiale pentru intensitatea sonoră a vocii. Corecţia volumului vocii trebuie să ţină seama demărimea încăperii, de mărimea grupului şi de zgomotul de fond.Vorbirea este una dintre cele mai complexe activităţi umane; atunci când vorbim, suntpuşi în mişcare peste 100 de muşchi, sub coordonarea centrilor specializaţi din creier,localizaţi în emisfera cerebrală stângă, în lobul frontal.Claritatea, dicţia, priveşte abilitatea şi arta de a vorbi răspicat, de a pronunţa cuvintelecorect şi clar. Ea se poate educa prin exerciţiu. Dicţia depinde de articularea corectă şicompletă a consoanelor şi de enunţarea clară a vocalelor. Uneori, vorbirea neclară, mormăită,poate fi o strategie a vorbitorului, nu neapărat conştientă.Cineva care vorbeşte întotdeauna neclar, nu poate fi bănuit de aşa ceva, dar un vorbitorcare este neclar doar în anumite zone ale discursului arată că nu este sigur pe ceea ce spune,pentru că nu-i place sau pentru că doreşte să ascundă ceva. Partea mai puţin inteligibilă dindiscurs are o semnificaţie în plus faţă de celelalte părţi ale discursului. În general, cu câtcineva stăpâneşte mai bine subiectul despre care vorbeşte şi nu are nimic de ascuns, cu atât vaavea o pronunţie mai clară.Accentul în vorbire priveşte maniera de a pronunţa mai apăsat, mai intens sau pe unton mai înalt o silabă dintr-un cuvânt sau un cuvânt într-un grup sintetic. El poate schimbaînţelesul cuvintelor. Rostirea mai apăsată a unor silabe, cuvinte sau propoziţii induce mesajecolaterale mesajului transmis prin cuvinte.Pauzele: separarea cuvintelor în grupuri şi cascade de silabe, cuvinte sau fraze,transmite unele indicii asupra stărilor afective, atitudinilor şi intenţiilor vorbitorului.Chiar dacă o pauză nu înseamnă nimic sub aspectul conţinutului verbal, ea poartăinformaţii.Pauzele şi tăcerile merită interpretate:• o primă categorie de pauze în vorbire le cuprinde pe cele în care vorbitorul reflectează,poartă un dialog interior şi este distras, căzut pe gânduri.• a doua categorie priveşte pauzele retorice, folosite de vorbitor din raţiuni tactice, pentru asublima cuvintele care urmează.
- Page 4 and 5: de “comunicatio” nu se referă
- Page 6 and 7: 6. respingerea tezei adverse: se ba
- Page 8 and 9: său, mai devreme sau mai târziu s
- Page 10 and 11: - suporturi mai mult sau mai puţin
- Page 12 and 13: similare, prin transmiterea acelora
- Page 16 and 17: • a treia categorie de pauze se r
- Page 18 and 19: să-l facă cunoscut.5. LIMBAJUL T
- Page 20 and 21: Înainte de a începe negocierea pr
- Page 22 and 23: 2. predominant conflictuală/ distr
- Page 24 and 25: De asemenea trebuie sa se documente
- Page 26 and 27: Notiunile de baza utilizate în cad
- Page 28 and 29: Negocierile politice se pot închei
- Page 30 and 31: 6. Strategeme şi tactici în negoc
- Page 33 and 34: Tactica apelului la simturi. Se uti
- Page 35 and 36: Astfel, un cumparator intra în neg
- Page 37 and 38: 7. Personalitatea negociatoruluiPer
- Page 39 and 40: 2. Aptitudini complexe - foarte num
- Page 41 and 42: TEMATICA LA DISCIPLINA„ECONOMIA T
- Page 43 and 44: valutare şi a preluării lor în p
- Page 45 and 46: alte categorii mai multă receptivi
- Page 47 and 48: ‣ procesul de cumpărare (a doua
- Page 49 and 50: cunoaşterii unor aspecte foarte va
- Page 51 and 52: indicatori mai mult sau mai puţin
- Page 53 and 54: ‣ fluxuri turistice inter-regiona
- Page 55 and 56: Capacitatea teoretică a pieţei tu
- Page 57 and 58: ‣ funcţia de determinare a preţ
- Page 59 and 60: În funcţie de condiţiile natural
- Page 61 and 62: ‣ caracteristicile tehnice ale vo
- Page 63 and 64: ceea ce se consumă, produsele turi
- Page 65 and 66:
‣ Cererea şi consumul turistic s
- Page 67 and 68:
În sinteză, oferta turistică est
- Page 69 and 70:
nivelului satisfacţiei consumului.
- Page 71 and 72:
Urmare a acestor situaţii, preţur
- Page 73 and 74:
cu privire la produsul în sine, la
- Page 75 and 76:
Serviciile de transport nu pot fi s
- Page 77 and 78:
având în vedere funcţiile turism
- Page 79 and 80:
o contribuţie mai mare la lărgire
- Page 81 and 82:
CONCEPTUL DE SERVICIIFocalizarea de
- Page 83 and 84:
Cunoscutul specialist în marketing
- Page 85 and 86:
CARACTERISTICILE SERVICIILORAşa cu
- Page 87 and 88:
neputând fi stocate, ele nu mai po
- Page 89 and 90:
societăţilor. Sectorul “busines
- Page 91 and 92:
cercetării de firmă in special in
- Page 93 and 94:
d. În funcţie de caracteristica d
- Page 95 and 96:
Astfel accentul s-a pus pe cerere,
- Page 97 and 98:
tendinţei de cumpărare a servicii
- Page 99 and 100:
3. progresul ştiinţific şi tehni
- Page 101 and 102:
2. servicii de gestiune a producţi
- Page 103 and 104:
Transportul şi telecomunicaţiile
- Page 105 and 106:
Serviciile de cercetare-dezvoltare
- Page 107 and 108:
ăneşti ale populaţiei; Funcţia
- Page 109 and 110:
7. Economii ca fonduri de siguranţ
- Page 111 and 112:
Bugetul detimpTimp fiziologic debaz
- Page 113 and 114:
afara domiciliului. În cadrul aces
- Page 115 and 116:
Clarificat fiind faptul că, servic
- Page 117 and 118:
număr şi de o calitate direct pro
- Page 119 and 120:
cultură de masă promovată de mas
- Page 121 and 122:
MICROECONOMIECUPRINS:1.Teoria Consu
- Page 123 and 124:
1.TEORIA CONSUMATORULUIConsumatorul
- Page 125 and 126:
Daca utilitatea totala exprima sati
- Page 127 and 128:
Teoria traditionala, clasica a cons
- Page 129 and 130:
diminueze in raport cu pretul timpu
- Page 131 and 132:
Legea generala a cererii se verific
- Page 133 and 134:
c)Ecpx =-ΔC : ΔP = - ΔC * (P 1 +
- Page 135 and 136:
Cunoasterea formei de elasticitate
- Page 137 and 138:
unuri;3)numarul firmelor care produ
- Page 139 and 140:
c) oferta este inelastica atunci ca
- Page 141 and 142:
4. FACTORII DE PRODUCTIE, COMBINARE
- Page 143 and 144:
4.2. COMBINAREA FACTORILOR DE PRODU
- Page 145 and 146:
5.COSTURILE DE PRODUCTIE5.1.COSTULE
- Page 147 and 148:
efect util. Costul mediu poate fi,
- Page 149 and 150:
diversi parametri, in sensul ca imb
- Page 151 and 152:
neproportionala a costului variabil
- Page 153 and 154:
(Pmg) creste si, invers, el se mare
- Page 155:
epede decat cantitatea factorilor u
- Page 158 and 159:
6.2. PRODUCTIVITATEA MUNCII; RANDAM
- Page 160 and 161:
indicatori prin care se mosoara rez
- Page 162 and 163:
unuri se realizeaza cu un volum mai
- Page 164 and 165:
mult decat in anii '50 si mai mult
- Page 166 and 167:
Pentru a marca mai bine faptul ca r
- Page 168:
Bibliografie1. ALBERT, M.,- “Capi