COMUNICARE ŞI NEGOCIERE COMERCIALĂ Prof. univ. dr ...

Practic în aceste cazuri, efectele sociale sunt convertite în efecte economice, exprimate în cheltuielisau venituri.În contextul mai larg al analizării eficienţei sociale a turismului, un loc distinct revinecaracterizării turismului social. De la bun început trebuie arătat că, deşi cele două concepteexprimă probleme radical diferite, între ele se poate face o conexiune în sensul că, în cazulturismului social, efectele economice au mai puţină relevanţă sau nu sunt urmărite decât în măsuraîn care ţinta de a asigura accesul la vacanţe unui număr cât mai mare de oameni se poate realiza cucheltuieli cât mai mici. Din punct de vedere al conţinutului, turismul social este definit, potrivitstatutului BITS, ca un "ansamblu de raporturi şi fenomene ce rezultă din participarea la turism aunor categorii sociale cu venituri modeste, participare posibilă sau facilitată datorită unor măsuriavând caracter social bine definit".Astfel abordat, turismul social întruneşte caracteristicile turismului în general sau aleoricărei forme de călătorie, particularizându-se prin: categoria de consumatori cărora se adresează şimodul în care sunt finanţate vacanţele. Destinatarii acestui gen de turism sunt categoriile depopulaţie cu mijloace financiare reduse, reprezentate de cei cu venituri situate la nivelul minim peeconomie sau statut social care atestă acest lucru: pensionari, şomeri, elevi, studenţi etc.. În privinţaposibilităţilor de călătorie, acestea sunt asigurate prin subvenţii acordate de societate prinorganismele de protecţie socială sau diverse organizaţii: case de ajutor reciproc ale pensionarilor,organizaţii de tineret, fundaţii, precum şi prin facilităţi de plată oferite de agenţii economici dinturism. Aceste trăsături ale turismului social au condus la o creştere sensibilă a cererii de vacanţe,ceea ce a generat, nu de puţine ori, confundarea acestuia cu turismul de masă. Ca forme demanifestare, turismul social este constituit, în principal, din: turismul de tratament şi cură balneomedicală,de tineret, călătorii de studii, tabere şcolare, unele forme ale turismului de odihnă,turismul familiar etc., din acest punct de vedere fiind dificilă o demarcaţie netă faţă de alte tipuri devoiaje.BIBLIOGRAFIE:1. Cosmescu, I. – Turismul – fenomen complex contemporan, Editura Economică, Bucureşti, 1998;2. Enea C. – Economia turismului, Editura Universitaria, Craiova, 2007;3. Fleşoiu, A. – Metode şi tehnici de turism şi comerţ intern şi internaţional, UniversitateaCreştină “Dimitrie Cantemir”, Cluj-Napoca, 2005;4. Minciu, R. – Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2004;5. Neacşu, N. – Turismul şi dezvoltarea durabilă, Editura Expert, Bucureşti, 2004;6. Nicolescu, R. – Serviciile în turism – alimentaţie publică, Editura Sport-Turism, Bucureşti,2003;7. Postelnicu, Gh. – Introducere în teoria şi practica turismului, Editura Dacia, Cluj-Napoca,2006;8. Snak, O., Baron, P., Neacşu, N. – Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti, 2001;40