COMUNICARE ŞI NEGOCIERE COMERCIALĂ Prof. univ. dr ...

2. Forme şi modalităţi de comunicare2.1. Tipuri de comunicareComunicarea umană poate fi interpersonală şi mediată , având la bază două tipuri derelaţii, directe şi indirecte:Comunicarea interpersonală este una directă şi se realizează între două sau maimulte persoane, care se află în poziţii de proximitate (spaţială, de regulă) şi careinteracţionează sau se influenţează reciproc. 9 Comunicarea interpersonală presupune treilucruri extrem de importante:1. cum se realizează comunicarea, cum comunică oamenii între ei;2. între cine şi cine are ea loc;3. frecvenţa de comunicare.Este foarte important ca procesul de comunicare să fie controlat: cel cu care vorbeştitrebuie să te înţeleagă şi să dea un semnal că a înţeles exact ceea ce doreai să transmiţi. Modulprin care interlocutorul poate să facă acest lucru este feed-back-ul.Comunicare interpersonală, indiferent de forma în care apare – verbală sau nonverbală– presupune, în primul rând, existenţa unui emiţător, a unui receptor şi a unui mesaj;în al doilea rând, a unui referent (în calitate de emiţător poţi emite în numele unei instituţii); înal treilea rând, a unui cod sau a unui canal.Prin intermediul comunicării interpersonale indivizii doresc să înveţe ceva pe cineva;să transmită sau să primească diverse cunoştinţe; să influenţeze comportamentul celorlalţi; săexprime sentimente; să explice propriul comportament sau pe al celorlalţi; să întreţină şi săpăstreze legături cu colectivitatea, cu grupul social de care aparţin sau la care vor să adere; săclarifice o serie de probleme, fie ele discutabile sau controversate; să stimuleze intereseleproprii în raport cu cei din jur.Relaţiile directe de comunicare presupun situaţia în care comunicarea se realizeazăîntre două sau mai multe persoane care interacţionează şi se influenţează una pe alta, dar acăror comunicare nu este mediată de instrumente ce permit transferul mesajului de la emiţătorla receptor. 10În consecinţă, comunicarea interpersonală are ca obiective:cunoaşterea: a şti şi a afla căt mai mult,autocunoaşterea: pentru a avea controlul asupra ta,intercunoaşterea: pentru a şti să interacţionezi cu ceilaţi.Din punct de vedere sociologic, relaţia interpersonală presupune comuniune şiangajare, demonstrează că psihicul uman nu se îmbogăţeşte fără comunicare. Ea reprezintă ouniune psihică şi directă, bazată pe o legătură inversă complexă care cuprinde minimum douăpersoane; presupune reciprocitatea activă a conduitei partenerilor din grup: ei reacţioneazăunii cu alţii, se apropie, se cunosc sau se distanţează, se suspectează.Când spunem comunicare directă ne referim, implicit, la comunicarea interpersonală.Aceasta are un caracter imediat şi reciproc, asigurând realizarea conexiunii inverse (a feedback-ului)pentru că rolurile se modifică pas cu pas; emiţătorul poate deveni receptor şi viceversa,funcţie de durata comunicării şi de frecvenţa mesajelor transmise.În plus, comunicarea, dialogul sau conversaţia nu au nevoie de intermediar, persoaneleimplicate făcând schimb direct de informaţii. De aceea, comunicarea interpersonală presupuneexistenţa necesară a prezenţei fizice a două sau mai multe persoane care participă la procesulîn sine.Comunicarea mediată este una indirectă, se numeşte astfel deoarece se face prinintermediul unor categorii diverse de mediatori:9 Mihai Coman – Introducere în sistemul mass-media, Editura Polirom, Iaşi, 1999, pag. 1410 ¤¤¤ Revista Studia Universitatis Babeş – Bolyai, Ephemerides, 1996, pag. 5