COMUNICARE ŞI NEGOCIERE COMERCIALĂ Prof. univ. dr ...

Din practică mai rezultă că cererea turistică are un grad ridicat de spontaneitate încomparaţie cu cererea de mărfuri. Cu toate că în turism s-a adoptat clasificarea cererii în fermă şispontană, însăşi cerea fermă nu comportă în toate împrejurările un grad ridicat de urgenţă şi semanifestă cu o elasticitate variabilă la diferite categorii de populaţie.Ca rezultat al elasticităţii nevoilor de consum ale populaţiei, ordinea de urgenţă a satisfaceriinevoilor pentru mărfuri şi pentru servicii turistice se manifestă şi ea diferenţiat de la o categorie depopulaţie la alta.Cu anumite excepţii (de exemplu, în cazul cererii pentru tratamente balneo-medicale),cererea turistică este mai puţin legată de condiţiile de existenţă ale populaţie decât cererea demărfuri, fiind în general mult mai sensibil influenţată de nivelul veniturilor populaţiei şi de nivelultarifelor pentru aranjamentele (pachetul de servicii) turistice. Prin analogie cu cererea de mărfuri,elasticitatea cererii turistice se exprimă prin intermediul coeficienţilor de elasticitate.Evident, valorile pe care le vor îmbrăca coeficienţii de elasticitate depind de naturaprodusului turistic şi de natura şi categoria cumpărătorilor virtuali ale căror niveluri de venituri suntluate în considerare.Nivelul veniturilor, tarifele, distanţa şi durata călătoriilor nu sunt singurele elemente ce potinfluenţa cererea turistică. În măsură egală trebuie cunoscute şi obiceiurile de a călători alecetăţenilor şi motivaţiile care-i incită să întreprindă călătorii în scopuri turistice.Ca parte componentă a pieţei, cererea, în sens generic, reprezintă “dorinţa pentru un produsdublată de posibilitatea şi decizia de a-l cumpăra”. Cererea turistică, privită ca un segment al cereriiglobale, ca formă particulară a acesteia, răspunde aceloraşi comandamente: nevoie, dorinţă, putereşi voinţa de cumpărare, adăugându-se particularităţile ce decurg din conţinutul activităţii turistice.Între cererea turistică şi consumul turistic există multe puncte comune, mai ales în ce priveşteconţinutul şi determinanţii, dar şi o serie de deosebiri, astfel că ele pot fi tratate la fel de bine,distinct sau în unitate organică. Cererea turistică este formată din “ansamblul persoanelor care sedeplasează periodic şi temporar în afara reşedinţei obişnuite, pentru alte motive decât pentru amuncii sau pentru a îndeplini o activitate remunerată”. Consumul turistic, ca expresie a cereriiefective, a cererii care s-a întâlnit cu oferta, reprezintă “totalitatea cheltuielilor efectuate de cerereaturistică pentru achiziţionarea unor servicii şi bunuri legate de motivaţia turistică”.În privinţa raporturilor dintre cele două categorii corelative ale pieţei, consumul turistic are osferă de cuprindere mai mare decât cererea. Aceasta, întrucât şi în turism se poate vorbi deautoconsum – atunci când vacanţele sunt petrecute la rude şi prieteni sau în reşedinţele secundare,după cum există şi consumuri turistice subvenţionate, suportate din fondurile pentru protecţiesocială (vacanţe pentru pensionari, elevi şi studenţi, membrii de sindicat etc.) Faţă de ofertă,consumul turistic are o sferă mai restrânsă, fiind echivalent cu producţia; altfel spus, se produce22