B. Ostilitatea - este diametral opusă cooperării şi se manifestă prin agresivitateauneia sau ambilor oponenţi, fiecare străduindu-se să-şi impună punctul de vedere, în ciudainconsistenţei argumentelor pe care le duce. Atitudinea de ostilitate este caracteristicănegociatorului orgolios, care nu admite nici un fel de compromis şi transformă negocierile înceartă. Poziţia ce trebuie adoptată în faţa unei asemenea manifestări iraţionale este una depasivitate, de punere la adăpost prin tăcere, până la exasperarea adversarului agresiv, care, înmod fatal, va comite grave greşeli.C. Dominaţia - este o atitudine în aparenţă firească, dată de conjunctura favorabilăde pe piaţă, de care însă un bun negociator nu abuzează niciodată.D. Pasivitatea - este indicată a fi folosită ca atitudine de apărare în negocierile încare partenerul adoptă o poziţie ostilă, şi are efect, în acest caz, de "armă" puternică, subtilă şieficace, foarte derutantă în jocul negocierilor, declanşat în mod neprincipial de unul dinnegociatori.În cazul în care pasivitatea se manifestă în procesul normal al discuţiilor, ea devinepericuloasă şi distructivă, ducând la eşec total, ori de câte ori se cronicizează.Un aspect grav al pasivităţii este indiferenţa, care poate să ducă la complicareanegocierilor şi la consumarea inutilă a timpului.E. Creativitatea - este, alături de cooperare, atitudinea cea mai constructivă, darcare trece dincolo de limitele fireşti ale cooperării. Negociatorul se străduieşte să înţeleagăpoziţia intimă a opozantului, interesele lui minimale, caută soluţii avantajoase pentru ambelepărţi şi manifestă în permanenţă iniţiativa de a înlătura orice obstacol din calea negocierilor şia evita situaţiile de descurajare. Acest tip de atitudine este adoptată de negociatorii de elită, declasă superioară, cu multă experienţă şi cu un deosebit talent în arta de a negocia.F. Raţionalitatea - este o atitudine bazată pe logică, legitimitate, respect reciprocşi calcul raţional reciproc. Partenerii se manifestă în mod sobru, fără nici un exces de politeţeşi afectivitate, urmărind să se afle în permanenţă într-o stare de neutralitate şi obiectivitate, înlimitele raţionale. Fiecare manifestă o încredere limitată şi luptă pentru obţinerea avantajuluimaximal, fără a neglija avantajul partenerului său.G. Conflictul - este creat de diferiţi factori şi anumite împrejurări, ca urmare aunor interese insuficient conjugate, piaţă agitată cu schimbări cronice bruşte, temperamente şicaractere diametral opuse ale partenerilor, puternică influenţă a factorilor politici.Situaţiile conflictuale pot fi depăşite numai prin recurgerea la diplomaţia, învederea salvării negocierilor de la eşec. Calea cea mai potrivită pentru ieşirea dintr-o situaţieconflictuală este aceea a adoptării unei atitudini de substituire a negociatorului în roluloponentului său, camuflată sau făţişă, de preferinţă pe tot timpul discuţiilor.Oponentul va fi invitat să-1 asculte pe negociatorul partener asupra felului în carear proceda acesta dacă s-ar afla în locul celuilalt, accentuându-se avantajele ce îi pot revenioponentului din afacerea încheiată şi pierderile pe care le-ar avea dacă ar renunţa la ea.Natura atitudinilor interpersonale trebuie privită evolutiv şi în contextul general alpregătirii, experienţei, comportării echipei de negocieri, conjuncturii.Personalitatea omului de afaceri presupune o serie de atitudini şi aptitudini care,atunci când sunt pozitive, reprezintă variabile optime ale activităţii, iar atunci când suntnegative, determină eşecul întreprinzătorului.Aptitudinile omului de afaceri sunt preponderent intelectuale şi cuprind:inteligenţa, intuiţia, spiritul analitic, capacitatea de selecţie şi sinteză, previziunea, luciditatea,clarviziunea, etc. Spre deosebire de deprinderile bazate, în esenţă, pe obişnuinţe determinatede exerciţii repetative, aptitudinile sunt procese funcţionale, eficiente care, corect direcţionate,contribuie la crearea şi dezvoltarea deprinderilor. Acestea, la rândul lor, duc la înnobilareaaptitudinilor existente.În general, aptitudinile se clasifică în trei mari categorii:1. Aptitudini simple - din care fac parte cele senzoriale;
2. Aptitudini complexe - foarte numeroase dintre care: inteligenţa, memoria,imaginaţia, gândirea, etc.;3. Aptitudini speciale - printre care cele artistice, ştiinţifice, organizatorice, etc.Factorii esenţiali care determină adoptarea uneia dintre atitudinile interpersonaleenunţate sunt:A. Experienţa ultimelor negocieriÎn cazul în care au mai avut loc negocieri cu echipa oponentă, experienţaacumulată, analizată şi filtrată, poate constitui un factor important de orientare în definireaatitudinilor de adoptat la noile negocieri, cu adaptările impuse de specificul noului obiectiv şide situaţia pieţei.B. Modul în care au fost îndeplinite obligaţiile anterioareÎndeplinirea corectă a obligaţiilor contractuale anterioare întăreşte poziţia negociatoruluişi a echipei sale, el venind la masa negocierilor cu fruntea sus şi dispus să adopte oatitudine de cooperare şi chiar de creativitate. Dimpotrivă, neîndeplinirea acestor obligaţii îlsituează pe o poziţie inferioară, în faţa partenerului său, fiind nevoit să suporte atitudinea dedominare promovată de acesta.C. Presiunea membrilor echipei de negocieriOrice negociator are puteri limitate, voinţa lui fiind subordonată voinţei colective aechipei de negociatori. Membrii acesteia pot exercita presiuni asupra coordonatorului,determinându-1 să adopte atitudini de conlucrare sau de apărare a intereselor întreprinderii.Câteodată, se întâmplă ca presiunea specialiştilor să fie neprincipială, din cauzesubiective sau din necunoaşterea unor stări de lucru independente, de ansamblu. În asemeneasituaţii, coordonatorul este obligat să dea lămuririle necesare şi, în caz de nereuşită, să cearăasistenţă superioară.Un negociator experimentat trebuie să ştie să utilizeze puterea potenţialăa materialelor vizuale, dar în mod cumpătat şi cu grijă. Aşadar, instrumentele cegenerează impactul personal sunt modul în care prezentatorul îşi utilizează vocea,elementele non-verbale, tăcerile şi materialele vizuale. El trebuie să le utilizeze înprezentarea ce o va face – prezentare pregătită anterior întâlnirii – în intervenţiile pe care leface şi în analiza modului în care ceilalţi vorbesc.La trăsăturile de personalitate intrinseci se adaugă şi alte caracteristici individuale,legate de motivaţie, care influenţează mult procesul de negociere şi în principal, tenacitatea,argumentaţia, răbdarea, durata şi inevitabil, rezultatul negocierii.Motivaţia negociatorului este o caracteristică individuală importantă pentruangajamentul personal în tratative de orice natură. Se poate vorbi de trei feluri de motivaţii:a) Motivaţii individualiste - ce privesc interesul şi profilul individual;b) Motivaţii cooperative - ce se referă la spiritul de echipă, în cazulnegocierilor de grup;c) Motivaţii competitive - ce exprimă spiritul de luptător şi dorinţade a fi mai bun decât partenerul.Motivaţia negociatorului influenţează considerabil intensitatea angajamentului:tenacitate, perseverenţă, insistenţă în argumentaţie, răbdare, efort de durată. Negociatorulinsuficient motivat de partea pe care o reprezintă rămâne modest ca efort, răbdare şi durată.Instruirea psihologică a candidaţilor la meseria de negociator se face printr-odiversitate de metode şi procedee de modelare a trăsăturilor psihofiziologice, care tind săpermită clădirea unei suprastructuri pe infrastructura înnăscută.
- Page 4 and 5: de “comunicatio” nu se referă
- Page 6 and 7: 6. respingerea tezei adverse: se ba
- Page 8 and 9: său, mai devreme sau mai târziu s
- Page 10 and 11: - suporturi mai mult sau mai puţin
- Page 12 and 13: similare, prin transmiterea acelora
- Page 14 and 15: • prezentarea corectă a mesajulu
- Page 16 and 17: • a treia categorie de pauze se r
- Page 18 and 19: să-l facă cunoscut.5. LIMBAJUL T
- Page 20 and 21: Înainte de a începe negocierea pr
- Page 22 and 23: 2. predominant conflictuală/ distr
- Page 24 and 25: De asemenea trebuie sa se documente
- Page 26 and 27: Notiunile de baza utilizate în cad
- Page 28 and 29: Negocierile politice se pot închei
- Page 30 and 31: 6. Strategeme şi tactici în negoc
- Page 33 and 34: Tactica apelului la simturi. Se uti
- Page 35 and 36: Astfel, un cumparator intra în neg
- Page 37: 7. Personalitatea negociatoruluiPer
- Page 41 and 42: TEMATICA LA DISCIPLINA„ECONOMIA T
- Page 43 and 44: valutare şi a preluării lor în p
- Page 45 and 46: alte categorii mai multă receptivi
- Page 47 and 48: ‣ procesul de cumpărare (a doua
- Page 49 and 50: cunoaşterii unor aspecte foarte va
- Page 51 and 52: indicatori mai mult sau mai puţin
- Page 53 and 54: ‣ fluxuri turistice inter-regiona
- Page 55 and 56: Capacitatea teoretică a pieţei tu
- Page 57 and 58: ‣ funcţia de determinare a preţ
- Page 59 and 60: În funcţie de condiţiile natural
- Page 61 and 62: ‣ caracteristicile tehnice ale vo
- Page 63 and 64: ceea ce se consumă, produsele turi
- Page 65 and 66: ‣ Cererea şi consumul turistic s
- Page 67 and 68: În sinteză, oferta turistică est
- Page 69 and 70: nivelului satisfacţiei consumului.
- Page 71 and 72: Urmare a acestor situaţii, preţur
- Page 73 and 74: cu privire la produsul în sine, la
- Page 75 and 76: Serviciile de transport nu pot fi s
- Page 77 and 78: având în vedere funcţiile turism
- Page 79 and 80: o contribuţie mai mare la lărgire
- Page 81 and 82: CONCEPTUL DE SERVICIIFocalizarea de
- Page 83 and 84: Cunoscutul specialist în marketing
- Page 85 and 86: CARACTERISTICILE SERVICIILORAşa cu
- Page 87 and 88: neputând fi stocate, ele nu mai po
- Page 89 and 90:
societăţilor. Sectorul “busines
- Page 91 and 92:
cercetării de firmă in special in
- Page 93 and 94:
d. În funcţie de caracteristica d
- Page 95 and 96:
Astfel accentul s-a pus pe cerere,
- Page 97 and 98:
tendinţei de cumpărare a servicii
- Page 99 and 100:
3. progresul ştiinţific şi tehni
- Page 101 and 102:
2. servicii de gestiune a producţi
- Page 103 and 104:
Transportul şi telecomunicaţiile
- Page 105 and 106:
Serviciile de cercetare-dezvoltare
- Page 107 and 108:
ăneşti ale populaţiei; Funcţia
- Page 109 and 110:
7. Economii ca fonduri de siguranţ
- Page 111 and 112:
Bugetul detimpTimp fiziologic debaz
- Page 113 and 114:
afara domiciliului. În cadrul aces
- Page 115 and 116:
Clarificat fiind faptul că, servic
- Page 117 and 118:
număr şi de o calitate direct pro
- Page 119 and 120:
cultură de masă promovată de mas
- Page 121 and 122:
MICROECONOMIECUPRINS:1.Teoria Consu
- Page 123 and 124:
1.TEORIA CONSUMATORULUIConsumatorul
- Page 125 and 126:
Daca utilitatea totala exprima sati
- Page 127 and 128:
Teoria traditionala, clasica a cons
- Page 129 and 130:
diminueze in raport cu pretul timpu
- Page 131 and 132:
Legea generala a cererii se verific
- Page 133 and 134:
c)Ecpx =-ΔC : ΔP = - ΔC * (P 1 +
- Page 135 and 136:
Cunoasterea formei de elasticitate
- Page 137 and 138:
unuri;3)numarul firmelor care produ
- Page 139 and 140:
c) oferta este inelastica atunci ca
- Page 141 and 142:
4. FACTORII DE PRODUCTIE, COMBINARE
- Page 143 and 144:
4.2. COMBINAREA FACTORILOR DE PRODU
- Page 145 and 146:
5.COSTURILE DE PRODUCTIE5.1.COSTULE
- Page 147 and 148:
efect util. Costul mediu poate fi,
- Page 149 and 150:
diversi parametri, in sensul ca imb
- Page 151 and 152:
neproportionala a costului variabil
- Page 153 and 154:
(Pmg) creste si, invers, el se mare
- Page 155:
epede decat cantitatea factorilor u
- Page 158 and 159:
6.2. PRODUCTIVITATEA MUNCII; RANDAM
- Page 160 and 161:
indicatori prin care se mosoara rez
- Page 162 and 163:
unuri se realizeaza cu un volum mai
- Page 164 and 165:
mult decat in anii '50 si mai mult
- Page 166 and 167:
Pentru a marca mai bine faptul ca r
- Page 168:
Bibliografie1. ALBERT, M.,- “Capi