COMUNICARE ŞI NEGOCIERE COMERCIALĂ Prof. univ. dr ...

1) Negocierile economice: sunt cele mai frecvent întâlnite în practică. Acest gen denegocieri se referă la cele în care obiectivul final al procesului vizează schimbul dintre bunurişi contravaloarea acestora. Interesele cu privire la calitatea de proprietar sau de beneficiar,respectiv deţinerea de bunuri sau intrarea în posesia lor, sunt cele care dau consistenţămobilului negocierii economice. Obiectul supus negocierii în acest caz poate fi un bunmaterial, un bun spiritual sau un serviciu.În urma negocierilor economice, părţile interesate recurg la un dublu schimb: unadintre ele oferă bunul sau serviciul, cealaltă oferă contravaloarea. Contravaloarea bunuluioferit poate consta în bani sau în alte bunuri ori servicii.Negocierile economice se pot încheia cu sau fără acorduri scrise. Important de reţinuteste caracterul definitiv al unei înţelegeri obţinute pe calea negocierii economice. Odatăexecutat schimbul între cele două părţi, negocierea nu mai poate fi relansată sau repusă îndiscuţie, raportul dintre obiectul supus negocierii şi părţile interesate fiind stabil până la uneventual nou proces de negociere economică.2) Negocierile de drept: Negocierile de drept sunt cele în care obiectul negocierii îlreprezintă drepturile sau obligaţiile cu privire la drepturi, competenţe, abilităţi, activităţi. Suntnegocierile în care se aduc în discuţie poziţiile unor persoane, drepturile lor în raport cuanumite stări şi relaţii pe care le întreţin, cu obiecte sau cu persoane, cu instituţii sau cuorganizaţii. Obiectul unor astfel de negocieri constă în egală măsură şi în atribuirea de funcţii,de roluri, în stabilirea relaţiilor dintre diferite funcţii, din compunerea unor grupuri,organizaţii instituţii, stabilirea privilegiilor, înlesnirilor, drepturilor, responsabilităţilor sausarcinilor ce se asociază acestor roluri sau drepturi.Caracteristic negocierilor de drept este faptul că obiectul supus negocierii esterecunoscut ca aparţinând uneia sau alteia dintre părţile ce manifestă interese. În cazul acestornegocieri, obiectul supus negocierii nu trece din posesia unei părţi în posesia celeilalte înurma unui schimb, pentru că obiectul supus negocierii nu presupune o contravaloare.Negocierile de drept se finalizează cu recunoaşterea caracterului pretins de una dintrepărţi. Orice negociere de drept poate fi relansată şi repusă în discuţie atâta timp cât mai existăcriterii sau instanţe recunoscute de ambele părţi, în cadrul mediului de negociere, care nu aufost apelate. Când aceste instanţe sau liste de criterii general recunoscute sunt epuizate,negocierea de drept nu mai poate continua, iar raporturile pe care le stabileşte partea interesatăcu obiectul supus negocierii devin nu doar definitive, ci şi juste.3) Negocierile politice: Numim negociere politică orice negociere de putere, indiferentde domeniul şi nivelul la care apare puterea ca obiect supus negocierii. Obiectul supusnegocierii este expresia nemijlocită a intereselor de putere manifestate de persoane, interesecare pot apărea în cele mai variate structuri sociale: familii, grupuri de prieteni, asociaţii deinterese, partide politice propriu-zise.Negocierea politică nu reprezintă doar discuţiile dintre partidele politice, ci oriceacţiune comunicativă în care se deleagă dreptul fundamental al persoanelor de a-şi gestiona şiexercita voinţa prin transformarea intenţiilor în fapte. În finalul negocierii politice se stabileşteo înţelegere ce presupune asumarea unor roluri de către părţile interesateNegocierea politică propriu-zisă desemnează procesul prin care electorii îşi deleagădreptul de a-şi guverna voinţele şi intenţiile către un număr redus de persoane. Rezultatulacestui proces este apariţia puterii politice, în două ipostaze: guvernarea şi opoziţia laguvernare.Cele două ipostaze sunt expresia finală a coagulării intenţiilor manifestate de electori.Sfera negocierii politice nu se limitează doar la atât. Tot negociere politică avem şi în situaţiaîn care două grupuri economice discută asupra partajării unei pieţe disputate; tot negocierepolitică poate fi numită şi partajarea influenţei dintre grupuri de interese oculte în anumitezone sau în anumite tipuri de activităţi.