CUPRINS - Universitatea George Bacovia

Semion Musteaţă, Alexandru Ivanovgenerale ale sistemului iar funcţia de bază a lor se modifică trecând de laadministrare centrală la prestarea serviciilor juridice, comerciale, de transport şi alt.tuturor subdiviziunilor şi întreprinderilor proprii.Deşi noţiunea de structură organizatorică a fost abordată în numeroaselucrări, însă asupra ei nu s-a ajuns la o definire riguros ştiinţifică, în măsură săîntrunească consensul specialiştilor. O mare parte din abordările consacrate acesteidefiniţii o tratează destul de general, ceea ce provoacă multiple imprecizii şiconfuzii. Considerăm că o imagine mai concretă şi mai precisă asupra acestuimecanism atît de complicat o furnizează o definiţie după care structuraorganizatorică a firmei reprezintă ansamblul persoanelor şi subdiviziunilororganizatorice stipulate stabilirii şi realizării obiectivelor.În procesul managerial structura organizatorică constituie un instrument alcărui calitate potenţiază eforturile de realizare a obiectivelor firmei. Raţionalitateamodului de îmbinare a resurselor umane, materiale şi financiare şi surselorinformaţionale prin intermediul structurii organizatorice condiţionează hotărâtor nunumai eficienţa desfăşurării activităţilor necesare realizării obiectivelor, ci şicalitatea şi operativitatea sistemului decizional, configuraţia şi funcţionalitateasistemului informaţional, varietatea metodelor şi tehnicilor de conducere şi deorganizare utilizate.Analizând rolul structurii organizatorice în cadrul procesului de conducere,fondatorul ştiinţei manageriale, specialistul american P.Drucker afirmă, că dacă ostructură bună nu garantează obţinerea rezultatelor dorite, o structură rea conducela prejudicii sporite.Structura organizatorică printr-o abordare funcţională, poate fi consideratăscheletul întregului organism care este (organizaţie), funcţionarea căruia estedependentă de modul amplasării şi utilizării resurselor umane disponibile la o etapădată.Structura organizatorică de gestiune este menită să asigure de asemeneainterconexiunea mai raţională a obiectivelor multiple ale diferitor subdiviziunistructurale ale sistemului de gestiune, subordonând soluţionarea tuturorcontradicţiilor apărute în realizarea rezultatului final maxim. Intensitatea relaţiilorde reciprocitate şi calitatea interacţiunii elementelor organizatorice pe de o parte, şinivelul diferenţierii lor pe de altă parte, servesc ca caracteristici importante alegradului de dezvoltare a sistemei de gestiune a proceselor social-economice înîntreprindere.Este evident că structura organizatorică poartă un rol dublu :- rolul şi natura obiectivelor de atins, organizarea muncii în funcţie de tipulstructurii, etc.- relaţiile dintre diferiţi indivizi, posturi de muncă şi subdiviziuni.Deci, rolul structurii organizatorice nu poate fi limitat doar la asigurareapremizelor organizaţionale, necesare activităţii economice a firmei la un cost câtmai redus, deoarece factorul uman deţine rolul cel mai important în orice tip deorganizare. Structura organizatorică trebuie să corespundă exigenţilor de realizare a130