CUPRINS - Universitatea George Bacovia

257Asigurarea calităţii în învăţământul superior- perfecţionarea continuă (îmbunătăţirea continuă trebuie să fie unobiectiv permanent al organizaţiei);- abordarea bazată pe fapte în luarea deciziilor (deciziile efective sebazează pe analiza datelor şi informaţiilor);- relaţii reciproc benefice cu furnizorii (organizaţia şi furnizorii ei suntinterdependenţi, iar relaţiile mutuale benefice sporesc abilităţile ambilorîn creşterea valorii).Formarea sistemelor de calitate pe aceste principii constituie bazaasigurării şi creşterii performanţei şi a excelenţei organizaţionale.Sfera economică se confruntă cu problemele calităţii de decenii. Însă înînvăţământ acestea au devenit relevante abia nu demult. În Europa studiile îndomeniul calităţii s-au iniţiat acum două decenii, acumulându-se pe parcursexperienţe în elaborarea şi aplicarea conceptelor, principiilor sistemelor de calitateîn învăţământul superior. Mutaţiile în învăţământul superior în ţările, care autranzitat spre relaţii noi economice au făcut ca preocupările pentru calitate sădevină majore. Unele ţări din CSI, în special Rusia, Ucraina, apreciind avantajelesistemelor de management al calităţii sunt la etapa lansării modelelor proprii şiacumulării experienţei în domeniu. Se recunoaşte necesitatea şi oportunitateaaplicării unor asemenea sisteme de calitate şi în învăţământul superior dinMoldova, însă elaborarea lor nu a devenit încă o prioritate pentru şcolile superioaredin ţară. Multe din încercările care se fac în prezent vizează doar modificarea unoretape sau elemente din sistemul educaţional, manifestându-se tendinţa desoluţionare fragmentară a problemelor calităţii în învăţământ, ce nu asigurăperformanţe în calitate.Avantajele elaborării şi implementării sistemelor de management alcalităţii în sfera educaţională sunt incontestabile. Ce reprezintă asemenea sisteme?Iniţial am menţiona că modelele care funcţionează cu succes în industrie nu se potimplementa în mediul academic. Deşi oferă avantaje majore standardele ISO 9000nu pot fi aplicate direct în instituţiile de învăţământ superior (fără să se ţină cont deconstrângerile sistemului educaţional), deoarece există diferenţe esenţiale dintreacestea şi unităţile economice (industriale, comerciale) în care aceste standarde seaplică necondiţionat. În cazul serviciilor educaţionale necesită luate în vedereurmătoarele particularităţi:- specificul produsului învăţământului superior – calificare, nivelulintelectual obţinute;- durata lungă şi efortul mare în „fabricarea produsului învăţământuluisuperior” (4-6 ani, 6-10 mii ore);- complexitatea formării profesionale (multitudinea disciplinelordidactice şi resurselor implicate);- formarea profesională pe tot parcursul vieţii;- utilizarea de lungă durată a rezultatelor pregătirii profesionale;- complexitatea utilizatorilor serviciilor educaţionale (indivizi, părinţi,întreprinderi, societate);