CUPRINS - Universitatea George Bacovia

Adrian Gherasimrelaţia:În ceea ce priveşte productivitatea fizică a muncii, aceasta se va calcula cuWi M[ qi+ qn(1 − gf) + qngf] ki 0 i 0i 1 i is= .MUn ultim al neajuns al metodologiei clasice de evaluare a productivităţiifizice a muncii rezultă din aceea că ea nu oferă posibilitatea de comparare, subaspectul naturii şi mărimii, a efectelor (care se exprimă în unităţi fizice de produs -bucăţi, kwh etc.) cu efortul (exprimat, de regulă, în unităţi de muncă). Înconsecinţă, numai în baza productivităţii fizice nu se va putea şti niciodată dacăactivitatea din care ea rezultă este sau nu eficientă. De exemplu, dacă într-oanumită perioadă productivitatea fizică a muncii într-o firmă oarecare este de 0,4produse de sortiment A pe om-oră, nu putem spune absolut nimic în legătură cueficienţa sau ineficienţa activităţii sale de producţie. La acest nivel deproductivitate, activitatea firmei ar putea fi foarte eficientă sau falimentară. Pe dealtă parte, datorită faptului că producţia fizică (care este expresia unui efect total)se raportează la consumul dintr-un singur factor (adică la un efort parţial), celedouă mărimi luate în calculul productivităţii fizice a muncii nu sunt comparabile.Ca urmare, informaţiile oferite de această productivitate vor avea de suferit subaspect calitativ (această deficienţă fiind valabilă pentru toţi indicatoriiproductivităţii factoriale). Iată de ce indicatorii de productivitate fizică a muncii seimpun a fi analizaţi în contextul oferit fie de normativele de eficienţă (care ne aratăla ce nivel minim trebuie să se afle această productivitate pentru ca producţia săfie eficientă), fie împreună cu alţi indicatori de eficienţă (de rentabilitate, în primulrând).Numai în condiţiile în care productivitatea fizică a muncii este privită îndinamică, ea ne poate oferi nişte informaţii (de utilitate foarte limitată însă) înlegătură, nu cu nivelul eficienţei, ci cu dinamica acesteia.2. Limite derivate din evaluarea consumurilor de muncăElementele care apar la numitorul relaţiilor folosite în calculul productivităţiifizice a muncii imprimă o a doua categorie de limite, care se impun şi ele a fiidentificate şi înlăturate prin perfecţionarea metodologiilor utilizabile în astfel dedeterminări.Atunci când calculul se face pe seama numărului L de lucrători, cea maievidentă deficienţă constă în aceea că în mărimea L sunt incluse cele mai diversecategorii de personal, fără a se ţine seama de profesie, nivel de pregătire profesională,aport la realizarea producţiei etc. Însumându-se (oarecum de-a valma) sudorii,strungarii, paznicii, maiştrii, economiştii, inginerii, secretarele ş.a.m.d., numărul depersonal la care se raportează producţia fizică devine o mărime cu un conţinut cât sei102