CUPRINS - Universitatea George Bacovia

Sorin Munteanuinstanţă, i-am putea exersa pe fiecare dintre ei până la capăt, fără să fim nevoiţi ane angaja în controverse ´mistuitoare´. Frazele, cu care Rorty îşi încheie eseul, suntsemnificative: „Cei care doresc sublimul ţintesc spre o formă postmodernă de viaţăintelectuală. Cei care doresc armonia socială, ţintesc spre o formă postmodernă deviaţă socială, în care societatea ca întreg se afirmă fără a osteni să se întemeieze.” 182. Relevanţa reconsiderării socialului. Din punctul de vedere al celor cepractică un studiu ceva mai direct asupra comunităţilor, precum sociologii saudiferite tipuri de teoreticieni ai socialului, se poate susţine distincţia conceptuală:postmodernism – postmodernitate; în cadrul ei, dacă primul termen ar facesubiectul întemeierilor în spaţiu cultural, cel de-al doilea s-ar referi mai mult lasocietatea postmodernă, încercând să dea seamă de transformările pe carecomunităţile umane efectiv le prezintă în ultimele decenii.Un cercetător ce poate fi invocat aici este David Lyon, a cărui lucrarePostmodernitatea se înscrie în acea categorie de cercetări, care trecând în revistămanifestări active din domeniile cele mai concrete ale umanului – economie saupolitică, încercă să dea măsura în care transformările prin care trec astăzi diverselecomunităţi umane individualizează această perioadă şi îi legitimează denumirea depostmodernă.Urmărindu-l pe Lyon, se poate constata că atitudinea potrivită cu care săfie abordate fenomenele sociale este una de prudenţă, în sensul evităriiinterpretărilor extreme. O teorie socială corectă nu se poate lăsa condusă deentuziasmul ce însoţeşte uimitoarele progrese tehnologice reprezentate dedezvoltarea „nemaiîntâlnită” a aplicaţiilor informaticii şi a procedurilor digitale, pede o parte, şi nici de pesimismul în faţa supertehnologizării, pe de alta.O perspectivă care să susţină transformarea radicală a naturii umane, şiaceasta în contextul reconfigurării din ce în ce mai avansate a lumii exterioare şiinterioare a omului – una care însoţeşte acea formă de ´profetism´ ştiinţificregăsibilă, spre exemplu, în literatura şi filmul de tipul ´science&fiction ´– esteoarecum deplasată.De asemenea puţin potrivită, ar fi acea viziune anti-tehnologică care săminimalizeze efectele transformărilor date de revoluţia informatică şi care săpăstreze mai mult decât este permis acel gen de interpretare negativă, în luminacăreia, implementarea unor tehnologii avansate de comunicare, spre exemplu, înloc să ajute la dezvoltare globală, adânceşte diferenţele între cei care îşi permitaccesul (financiar) la ele şi cei care nu dispun de resursele necesare.Pare de preferat atunci încercarea de a alege din ´spectacolul lumii´, aceleelemente care dau seama de ´micile revoluţii concrete´ care fac lumea noastră să fieatât de diferită de cea care ´ocupa´ intervalul de la Revoluţia franceză la cel de-aldoilea război mondial. Lyon proclamă, metaforic, că „postmodernismul a coborât18 R. Rorty, Pragmatism…, p. 276398