CUPRINS - Universitatea George Bacovia

Gabriela Marchisreamplasarea activităţilor firmelor în funcţie de preţurile factorilor de producţieutilizaţi, astfel încât, pe termen lung, se va realiza un echilibrul la nivelul fiecăreiregiuni între nivelul de dezvoltare a industriei şi gradul de înzestrare cu input-uri.Krugman [2] a analizat modul în care mobilitatea interregională afactorului muncă poate influenţa distribuţia spaţială a activităţii economice.Modelul său porneşte de la următoarele premise:‣ există două regiuni identice sub toate aspectele;‣ există două sectoare de activitate: unul activează în condiţiile concurenţeimonopolistice, iar celălalt activează în condiţiile concurenţei perfecte;‣ mobilitatea factorului muncă este inexistentă între cele două sectoare deactivitate;‣ factorul muncă angajat în sectorul industrial poate migra de la o regiune laalta;‣ dezvoltarea industriei în cele două regiuni este similară.Modelul Krugman explică efectul pe care schimbarea locaţiei activităţiiunei firme dintr-o regiune în cealaltă, îl exercită asupra echilibrului dezvoltăriiregionale. Apariţia unei noi firme într-o regiune determină o presiune suplimentarăasupra pieţei produselor şi asupra pieţei factorului muncă. În funcţie de gradul deintegrare economică a regiunilor analizate, se pot întâlni două scenariicontradictorii:1. firma analizată nu va putea face faţă concurenţei şi va fi nevoită să revină lalocaţia iniţială.Acest scenariu va conduce la distribuţia echilibrată a activităţilor economiceîntre cele două regiuni.2. firma analizată va reuşi să-şi desfacă produsele în noua locaţie, fapt ce vaconduce la o creştere a necesarului de factor muncă, deci la o creştere anivelului salariilor oferite şi în final, la atragerea forţei de muncă din regiuneade origine.Acest ultim scenariu are ca efect o repartizare dezechilibrată a activităţiiindustriale şi a forţei de muncă între cele două regiuni. Regiunea iniţială va devenicu timpul mai puţin industrializată, în timp ce regiunea receptoare va fi puternicindustrializată.Dezvoltarea puternică a industriei într-o regiune va conduce, pe de o parte,la atragerea forţei de muncă înalt calificată (în principal datorită salariilor atractiveşi a costului vieţii mult mai scăzut) şi, pe de altă parte, la atragerea unor noiactivităţi economice în regiune ca urmare a potenţialului pieţei de desfacere. Cualte cuvinte, activităţile economice şi forţa de muncă tind să se localizeze în aceeaşiregiune, fapt ce determină apariţia aglomerărilor.374