CUPRINS - Universitatea George Bacovia

Ştefan Munteanucare suveranitatea continuă să aparţină poporului, să fie exercitată prin instituţiilestatului, dar să poată fi şi transferată parţial către anumite instituţii comunitare.Transferul unor prerogative către instituţiile comunitare nu înseamnă însăînstrăinarea puterii, ci un alt mod de a-şi asuma suveranitatea, în comun cucelelalte state membre.„Compromisul doctrinar” nu se bucură însă de audienţă şi aderenţă totală.Sunt încă state care insistă ca problema comunitară să fie tratată în termenii clasiciai cooperării internaţionale. Pentru că unii factori responsabili nu par a fi convinşică la fenomene noi se impun soluţii noi, ceea ce înseamnă reconceptualizareasuveranităţii la nivel constituţional. Oricum, paradoxul situaţiei decurge şi dinaceea că, într-o lume dominată de interdependenţe, care ameninţă suveranitateastatelor naţionale, partajarea acesteia nu înseamnă a o pierde, ci tocmai modalitateade a o salva şi păstra, printr-o adecvare la condiţiile concret istorice.Despre Constituţia României din 1991 s-a spus, pe drept cuvânt, că este„suveranistă”, în sensul că formulează dispoziţii complexe cu privire lasuveranitate. O sursă de complexitate provine de la faptul că păstrează distincţiaîntre suveranitate şi independenţa. Chiar dacă, până la urmă, această distincţiereflectă delimitarea clasică între suveranitatea internă şi suveranitatea externă. Oaltă neîmplinire, care îndreptăţeşte observaţia că textul constituţional românpromovează o concepţie tradiţionalistă asupra suveranităţii, vine de la faptul că nuconţine nici o dispoziţie asupra transferului de competenţă către organizaţiileinternaţionale.Pentru eliminarea acestor piedici în calea integrării, mai ales în perspectivaprevederilor Tratatului de la Maastricht, Constituţia României a fost revizuită şiaprobată prin Referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003, iar dupăpublicarea în Monitorul Oficial al României a intrat în vigoare la data de 29octombrie 2003. Prin această reformă constituţională a fost creat cadrul adecvatpentru integrarea euro-atlantică a României şi pentru armonizarea prevederilorconstituţionale cu reglementările Uniunii Europene. În acest scop, într-un text nou,Titlul VI. Integrarea euroatlantică, Articolul 148 Integrarea în UniuneaEuropeană, are următorul conţinut: „(1) Aderarea României la tratatele constitutiveale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuţii către instituţiilecomunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre acompetenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţacomună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi dinnumărul deputaţilor şi senatorilor. (2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelorconstitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cucaracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, curespectarea prevederilor actului de aderare. (3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) seaplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelorconstitutive ale Uniunii Europene. (4) Parlamentul, Preşedintele României,Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire aobligaţiilor rezultate di actul aderării şi din prevederile alineatului (2). (5) Guvernul408