CUPRINS - Universitatea George Bacovia

Angelica CobzaruÎn fapt, principiul va fi consacrat abia în anul 1992 prin Tratatul de laMaastricht, însă existenţa şi aplicarea sa sunt atestate cu mult înainte de acestmoment considerat a fi consacrarea sa oficială, dat fiind o serie de evenimenteextrem de păgubitoare pentru societate: cea a sângelui contaminat şi a vaciinebune.Însă, deşi înscris în tratat, principiul precauţiei nu ocupă locul care i s-arcuveni. Reglementările care fac referire la principiu sunt, cu rare excepţi, lipsite desemnificaţie reală. Singurele reglementări serioase care invocă principiul precauţieise referă la evaluarea riscului pentru om şi mediu a substanţelor periculoase, darmai ales cele legate de biotehnologie, domeniul privilegiat al aplicării acestuiprincipiu. Astfel, utilizarea micro-organismelor modificate genetic obligă pe ceicare sunt în cauză să evaluaze riscurile pentru sănătate şi mediu a activităţii lor,chiar dacă acestea nu sunt cunoscute.În anul 1997, Cartea Verde a Comisiei Europene cu privire la principiilegenerale ale legislaţiei alimentare din Uniunea Europeană menţionează principiulprecauţiei drept un principiu fundamental de acţiune în caz de incertitudineştiinţifică.Principiul mai este reluat în 2001 în comunicarea comisiei, precum şi încadrul rezoluţiei cu privire la principiul precauţiei adoptată de Consiliul Europeande la Nisa, care recomandă statelor membre să îl traducă în fapte.Dacă în dreptul internaţional jurisprudenţa nu agrează, încă, acestprincipiu, în cadrul dreptului comunitar acesta este recunoscut de pe poziţii netfavorabile de către jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.Principiul precauţiei în dreptul naţionalÎn cadrul dreptului intern al statelor dezvoltate, ca să nu mai amintim de celal statelor în curs de dezvoltare, principiul este şovăielnic, aproape inexistent. Deşiconsacrat în numeroase legislaţii, lipseşte aplicarea sa practică.Ceeea ce a determinat această situaţie este caracteristica acestui principiude a reglementa global luarea deciziilor într-o situaţie de incertitudine, contracaratăde existenţa diverselor grupuri de presiune care să-şi gestioneze interesele cuabilitate.O excepţie de la această stare de fapt este dreptul francez care a acordat ceamai mare atenţie principiului precuţiei atât din punct de vedere doctrinal cât şi aldreptului pozitiv, bineînţeles nu fără ezitări şi contradicţii.Principiul mai este aplicat în mod constant şi în Germania, care esteconsiderată ca fiind prima ţară în care s-a menţionat şi consacrat acest principiu cuprecădere în dreptul mediului. Jurisprudenţa a jucat un rol hotărâtor în afirmareaprincipiului în sistemul de drept german, facilitând, astfel, integrarea acestuia întexte şi a permis doctrinei să formuleze un real principiu juridic.74