CUPRINS - Universitatea George Bacovia

Toader GherasimAşadar, punctul de plecare în orice acţiune de organizare a activităţilor dinstaţii trebuie să-l constituie stabilirea volumului şi conţinutului activităţilor tehniceale acestora.În legătură cu volumul de activităţi zilnice se va determina: numărultrenurilor care vor tranzita fără oprire şi numărul trenurilor care vor tranzita cuopriri dar fără prelucrări, conform graficelor de circulaţie; numărul trenurilor careurmează a fi prelucrate în sensul ataşării sau detaşării unor vagoane sau grupe devagoane, conform planurilor de formare şi a programului de lucru al staţiei;numărul trenurilor care urmează a fi formate, respectiv descompuse; numărulvagoanelor locale care vor fi supuse unor operaţiuni speciale (reparare, spălareetc.); numărul locomotivelor care urmează a fi pregătite pentru plecare în cursă saupentru efectuarea manevrelor în staţie etc.Într-o a doua etapă trebuie să fie supuse unor studii detaliate fiecare gen deactivitate în parte, în scopul stabilirii tuturor operaţiilor şi fazelor pe care lepresupun, a conţinutului acestora şi a consumurilor de timp solicitate. Foarte utilepentru atingerea acestui scop sunt graficele de analiză generală şi detaliată aproceselor, precum şi normele sau normativele C.F.R. elaborate în baza metodelorştiinţifice de măsurare a muncii.Într-o a treia etapă se impune efectuarea unei analize amănunţite a tuturorposibilităţilor de reducere a duratelor operaţiunilor de tranzitare sau prelucrare atrenurilor ori vagoanelor, prin stabilirea succesiunii optime a acestor operaţii şi afazelor din care ele sunt constituite.Optimizarea succesiunii operaţiilor, respectiv fazelor, din care este compusun anumit proces de prelucrare a unui tren (sau vagon local) urmăreşte, pe de-oparte, aşa cum s-a menţionat, reducerea duratei totale a acestuia (şi implicit atimpului de imobilizare a liniilor feroviare şi instalaţiilor pe care se realizează), iarpe de altă parte, reducerea consumului de timp de muncă prin eliminarea timpilormorţi din activitatea echipelor complexe de lucrători feroviari, precum şi a timpilormorţi din activitatea zilnică a fiecărui lucrător în parte. În acest scop se pot folosimai multe metode şi tehnici, cum ar fi metodele euristice de ordonanţare, metodeleşi tehnicile bazate pe teoria grafurilor, procedeele specifice teoriei firelor deaşteptare etc.În cazul utilizării metodelor euristice de ordonanţare (programare),stabilirea succesiunii optime a operaţiilor impuse de desfăşurarea unui procespresupune parcurgerea mai multor faze.În prima fază se fixează una din operaţiile terminale ale procesului supusoptimizării, respectiv operaţia care precede sau care succede executarea tuturorcelorlalte operaţii. Corespunzător proceselor de tranzitare a trenurilor cu sau fărăprelucrare prin staţii, sau de prelucrare a vagoanelor locale, o astfel de operaţie seconcretizează fie în primirea trenului în staţie, fie în expedierea acestuia.A doua fază constă în identificarea tuturor restricţiilor de succesiune aoperaţiilor, respectiv operaţiunilor interdependente (adică operaţiunile a cărorexecutare nu este posibilă decât după finalizarea uneia sau mai multor alte330