CUPRINS - Universitatea George Bacovia

67Ideologia şi realitatea socialăevalurea nu este neutră, ci este, în fapt, un îndemn implicit la acţiune, determinat înfuncţie de context.Prin urmare, enunţurile ideologice se înscriu arareori în cadrul legilornaturale sau a descripţiilor despre natură. Ele aparţin mai degrabă în cadrulnormativului. Aşadar, ideologiile nu pot fi declarate adevărate sau false. Aprecierealor nu se poate face după criteriul adevărului, ci prin corelarea acţiunilor pe care leinduce ideologia cu norme şi valori etice.ConcluziiLucrarea de faţă s-a vrut un expozeu, fie şi parţial, al modului în careideologia se manifestă în viaţa socială. Problemele identificate ne pun în faţa uneirealităţi complicate, ale cărei limite sunt greu de trasat, căci ideologia esteîntotdeauna mai mult decât o reflectare a socialului din perspectiva unei grup, înmăsura în care este şi justificare şi proiect. Orice grup se susţine datorită imaginiistabile şi durabile pe care şi-o oferă despre sine, iar această imagine îi dă atâtmotivaţia acţiunii spre un anumit raport de putere, cât şi justificarea acesteia.Ca reprezentări colective asupra socialului, ideologiile se manifestă înlimbaj, prin punerea acestuia în conexiune cu nevoia de exprimare a unui grup înaceste raporturi de putere, rezultatul fiind deformarea limbajului sau, mai precis,alipirea unui supracod care cere o interpretare suplimentară cuvintelor limbii.Roland Barthes a considerat că acest supracod se aplică tuturor cuvintelor limbii,afirmând că tot limbajul este ideologic. Nu putem extinde influenţa ideologică lanivelul întregii limbi, deoarece astfel am extinde nepermis domeniul de cercetare,dar şi datorită faptului că există limbaje care încearcă să excludă orice fel deinfluenţă care le-ar afecta demersul, de exemplu cel ştiinţific. Prin urmare,ideologiile vor fi descoperite atât în formulele care exprimă imaginile şireprezentările colective despre social (sloganuri care sunt asimilate sau create demase), ci şi operele marilor gânditori care au avut o influenţă considerabilă asupraacestor reprezentări colective. Aşadar considerăm că operele lui Marx, deexemplu, care au reuşit să impună o anumită imagine maselor muncitoare (dinanumite părţi ale globului şi la anumite momente istorice) despre ele însele, vor ficonsiderate ideologice, ca şi toate operele care poartă o evidentă puternicăimplicare de natură să exprime poziţiile unui anumit grup social (constituţiilecomuniste, de exemplu, dar şi broşurile editate de acestea, ziarele de partid, cu atâtmai mult dacă ele aparţin “partidului unic”, căci acestea nu exprimă idei, opiniiproprii, în nume personal, ci se vor poziţii de clasă, de grup, autorii nefiind –neconsiderându-se – decât martorii, purtătorii de cuvânt ai acelei colectivităţi).Analiza unora dintre aceste documente ne-a condus la determinareaanumitor concluzii. În privinţa raporturilor ideologiei cu realitatea, acestea suntcomplicate. Pe de o parte, ea se acomodează cu faptele din domeniul social,ajungând chiar să le determine. Pe de altă parte, ideologia intră în conflict curealitatea, când aceasta nu mai convine intereselor sale, substituind limbajului