Bateria-de-teste-psihologice-de-aptitudini-cognitive-manual-utilizare-min

Aptitudinea Numerică
b) cunoştinţe procedurale, respectiv algoritmi şi strategii de calcul (spre
exemplu, cunoştinţe referitoare la modul de realizare a operaţiilor de
adunare, scădere, înmulţire, împărţire şi cunoştinţe legate de ordinea
operaţiilor);
c) cunoştinţe conceptuale sau strategice, respectiv concepte şi teorii care
facilitează activarea cunoştinţelor declarative şi procedurale potrivite
contextului. Acestea implică reprezentarea corectă a conţinuturilor
numerice.
Informaţiile numerice sunt codate în mintea noastră sub forma a trei tipuri
de reprezentări: a) reprezentarea vizuală (notaţia arabă, notaţia romană),
b) reprezentarea auditivă/verbală, c) reprezentarea cantitativă a numerelor
(cantitatea analogă) (Dehaene & Cohen, 1997). Reprezentarea vizuală
mediază procesarea inputului şi outputului operaţiilor cu numere, evaluarea
parităţii numerelor şi realizarea operaţiilor cu trecere peste ordin;
reprezentarea auditivă mediază procesarea inputului şi outputului verbal
(scris sau vorbit), procesele de numărare şi stocarea rezultatelor operaţiilor
matematice memorate; reprezentarea cantitativă oferă o bază pentru
compararea numerelor, aproximarea rezultatelor şi estimările numerire,
contribuind în special la scurtcircuitarea calculelor. Diferenţele individuale
în performanţa de calcul pot fi atribuite facilităţii cu care subiectul face
trecerea dintr-un sistem de codare în altul, proces care poartă denumirea
de transcodare a informaţiilor numerice.
Principalele metode de evaluare a abilităţii de calcul matematic sunt:
• Calculul matematic exact (GATB) - unde sarcina subiectului este de a
efectua diverse operaţii matematice simple şi de a alege răspunsul
exact dintre mai multe variante date. Studiile de psihologie au evidenţiat
faptul că aceste sarcini sunt o măsură bună a celor două componente
implicate în calculul matematic: cunoştinţele de calcul şi rapiditatea
procesării informaţiilor numerice (Giaquinto, 2001).
• Estimările (SAT) - sarcina subiectului este de a realiza un calcul
estimativ şi a alege dintre mai multe variante de răspuns cea mai bună
aproximare a răspunsului corect. Aceste sarcini pot fi realizate fără a
apela la cunoştinţe de calcul foarte exacte (Giaquinto, 2001).
• Adunările succesive (WMS-R, Wechsler, 1986) - probă în care
subiectul are sarcina de a realiza adunări succesive cu acelaşi număr.
177