Bateria-de-teste-psihologice-de-aptitudini-cognitive-manual-utilizare-min

BTPAC - Manual de utilizare
prin utilizarea unor strategii personale în luarea deciziilor (decizia se
bazează pe intuiţii sau bănuieli), un stil dependent, ce se caracterizează
prin solicitarea sprijinului din partea altor persoane pentru a lua o decizie şi
în fine, un stil evitant, caracterizat printr-o tendinţă de a evita luarea
deciziilor, chiar şi în condiţiile în care alternativele sunt clar specificate. în
urma analizei factoriale a rezultatelor empirice, cei doi autori au mai
introdus un alt stil decizional pe care l-au denumit stilul spontan, ce se
caracterizează printr-o tendinţă de a lua decizii rapid şi de a încheia
procesul decizional cât mai rapid posibil. Chestionarul pe care cei doi autori
îl propun evaluează aceste 5 stiluri decizionale (Scott & Bruce, 1995).
Studiile ulterioare au oferit un suport empiric considerabil pentru acest
chestionar (Lo, 2000). Constructele evaluate prin acest chestionar sunt
însă mai aproape de trăsăturile de personalitate decât de aptitudini.
Un alt instrument care evaluează stilul decizional este Chestionarul de
estimare a şanselor (CAQ) elaborat de Shiloh, Slaton şi Sharabi (2002).
Acesta este un instrument compus din 5 itemi care evaluează pe
dimensiunea euristic versus normativ stilul decizional al individului. CAQ a
fost validat prin raportare la un chestionar care evaluează stilul cognitiv
(REI) propus de Epstein şi colaboratorii (1996). Rezultatele obţinute de
autori arată că stilul euristic de luare a deciziilor (evaluat prin CAQ)
corelează negativ cu stilul cognitiv raţional (evaluat cu REI). Stilul cognitiv
raţional şi cel intuitiv (evaluate prin REI) s-au dovedit că explică 11% (stilul
raţional) şi respectiv 5% (stilul intuitiv) din varianta totală a scorurilor la
CAQ (pentru detalii vezi Shiloh, Slaton & Sharabi, 2002).
Analizând exemplele de mai sus se poate afirma că instrumentele
elaborate pentru a evalua constructe psihologice relaţionate cu eficienţa
decizională evaluează mai degrabă stilul decizional decât abilităţile
decizionale ale subiecţilor. Abilităţile decizionale nu sunt cuprinse în listele
clasice de abilităţi. Dacă se analizează aceste liste, se poate infera că un
bun decident trebuie să prezinte un nivel înalt al unor abilităţi ca: abilitatea
de înţelegere a limbajului scris şi oral, abilităţi de transfer, etc. Nu se
găseşte însă o categorie distinctă de abilităţi decizionale. De ce ar fi prin
urmare nevoie să se instituie o astfel de categorie? Răspunsul la această
întrebare este susţinut de următoarele argumente.
292