carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului

Recommendations

Info

când am auzit clopoţelul de deasupra intrării în anticariat clinchetind molcom, aşa că am ridicat ochii,sperând să văd că tata se întorcea din misiunea-i secretă ori că Fermin era gata să preia tura de dupăamiază.- Bună ziua, a venit o voce gravă şi spartă din pragul uşii.
3Pe fondul luminii ce venea din stradă, silueta părea un trunchi biciuit de vânt. Musafirul purta un costumînchis la culoare, cu o croială demodată, şi-şi sprijinea trupul fioros într-un baston. A făcut un pas în faţă,şchiopătând vădit. Lumina veiozei de pe tejghea mi-a dezvăluit un chip brăzdat de vreme. Vizitatorul m-aprivit câteva momente, măsurându-mă fără nici o grabă. Avea în privire ceva de pasăre de pradă,răbdătoare şi calculată.- Sunteţi domnul Sempere?- Eu sunt Daniel. Domnul Sempere e tatăl meu, dar acum nu-i aici. Vă pot fi de folos cu ceva?Ignorându-mi întrebarea, musafirul a început să se plimbe prin anticariat, examinând totul pas cu pas,cu un interes ce friza lăcomia. Şchiopătatul lui mă făcea să cred că leziunile ascunse sub haine erautreburi serioase.- Amintiri din război, a zis străinul, de parcă mi-ar fi citit gândurile.L-am urmărit cu privirea cum inspecta anticariatul, ca să ghicesc unde va arunca ancora. Aşa cumbănuiam, străinul s-a oprit în faţa vitrinei din abanos şi cristal, o relicvă ce dăinuia încă de la înfiinţareaanticariatului, prin 1888, când stră-străbunicul Sempere, pe atunci tânăr şi abia întors din aventuraîmbogăţirii în Caraibi, luase bani cu împrumut ca să cumpere o veche dugheană unde se vindeau mănuşişi s-o facă anticariat. În acea vitrină, aşezată la loc de cinste în magazin, ţineam prin tradiţie exemplarelecele mai valoroase.Musafirul s-a apropiat atât de mult de ea, încât răsuflarea i s-a desenat pe cristal. A scos nişteochelari, şi i-a pus pe nas şi-a început să studieze conţinutul vitrinei. Gesturile lui îmi aminteau de onevăstuică scrutând nişte ouă depuse de curând într-un coteţ.- Frumoasă mobilă, a murmurat. E de valoare.- E o veche piesă de familie. Are mai mult valoare sentimentală, am replicat, stânjenit de aprecierileşi măsurătorile acelui muşteriu special, care părea să măsoare cu privirea până şi aerul pe care îlrespiram.După o vreme, şi-a pus ochelarii la loc şi a vorbit domol.- Am înţeles că lucraţi cu un domn de o agerime recunoscută.Fiindcă n-am răspuns imediat, s-a întors şi mi-a aruncat una dintre privirile acelea care-i îmbătrânescpe cei cărora le sunt destinate.- După cum vedeţi, sunt singur. Poate că, dacă domnul îmi spune ce titlu doreşte, am să i-l caut cumare plăcere.Străinul a schiţat un surâs, care părea oricum, numai prietenos nu, şi a consimţit.- Văd că aveţi în vitrină un exemplar din. Contele de Monte-Cristo.Nu era primul client care remarca acel volum. Aşa că i-am servit discursul oficial gata pregătit pentruatari ocazii.- Domnul are spirit de observaţie. E o ediţie magnifică, numerotată şi cu ilustraţii de ArthurRackham, care provine din biblioteca personală a unui mare colecţionar din Madrid. Piesa e un unicatcatalogat.Musafirul a ascultat fără nici un interes, atent la consistenţa panourilor de abanos ale rafturilor şi
Page 3 and 4: CuprinsCoperta, Pagina de titlu, Ci
Page 5 and 6: Am ştiut mereu că într-o bună z
Page 7 and 8: 1Barcelona, decembrie 1957În acel
Page 9: 2Dacă tot eram singur, am deschis
Page 13 and 14: pe gratis. Pot întreba dacă e pen
Page 15 and 16: pasărea începuse să repete, cu o
Page 17 and 18: 5La ceasul acela, echipajele mai mu
Page 19 and 20: 6Am făcut cale întoarsă până l
Page 21 and 22: uşă în uşă.- Pune mâna, pune
Page 23 and 24: - Păi, mie mi se pare că, alătur
Page 25 and 26: Se ţinea cu o mână de stomac, ca
Page 27 and 28: „Tremură, Daniel", mi-am zis. Be
Page 29 and 30: ce-am căutat fără noroc prin toa
Page 31 and 32: 11Când m-am întors în anticariat
Page 33 and 34: - Păi, acum c-o spui, nu ştiu dac
Page 35 and 36: lor, patronul hotărâse să le reb
Page 37 and 38: - Să mă protejezi? Pe mine? De ce
Page 39 and 40: 1Barcelona, 1939Deţinuţii noi era
Page 41 and 42: 2Celula era un dreptunghi întuneco
Page 43 and 44: 3Rutina era utilă. O oră pe zi, d
Page 45 and 46: 4Cel puţin, aşa spunea legenda. C
Page 47 and 48: 5Duminica, după ce se încheiau li
Page 49 and 50: Domnul director l-a privit cu răce
Page 51 and 52: cărora mă îndoiesc că li se dă
Page 53 and 54: 7Istoria relatată de bunul medic
Page 55 and 56: 8Tocmai se împlineau şase luni de
Page 57 and 58: 9L-au dus printr-un ghem de tunelur
Page 59 and 60: Domnul director i-a făcut cu ochiu
Page 61 and 62:
11Barcelona, 1940La o săptămână
Page 63 and 64:
12In acea duminică, după ce şi-a
Page 65 and 66:
13Macabrele pariuri organizate de n
Page 67 and 68:
14Fermin a trebuit să aştepte tra
Page 69 and 70:
15In acea după-amiază, înainte d
Page 71 and 72:
16Din porunca domnului director, un
Page 73 and 74:
deşurubat capacul şi a aruncat o
Page 75 and 76:
un biet nefericit ca Martin, un om
Page 77 and 78:
- Nu-ţi face griji, şefu', sunt o
Page 79 and 80:
- Familia e foarte importantă, Jai
Page 81 and 82:
22Ajuns la castelul Montjuic, domnu
Page 83 and 84:
24Se crăpa de ziuă când a ajuns
Page 85 and 86:
1Barcelona, 1940Incidentul de la ve
Page 87 and 88:
2Fermin a delirat şapte zile înch
Page 89 and 90:
ascuţite. Când observa că pacien
Page 91 and 92:
- Şi acum ce fac? Unde mă duc? Nu
Page 93 and 94:
5Barcelona, 1941Se însera când Fe
Page 95 and 96:
6Padre Valera locuia la mansarda un
Page 97 and 98:
sfârşit, când Fermin a simţit c
Page 99 and 100:
cale dialectică, aşa că, drept o
Page 101 and 102:
8Avocatul Brians era un tânăr cu
Page 103 and 104:
9Furtuna se năpustise din răspute
Page 105 and 106:
10Când ploaia s-a potolit, era apr
Page 107 and 108:
11Chiar în noaptea aceea, Fermin s
Page 109 and 110:
12Barcelona, 1957Abătut, Fermin vo
Page 111 and 112:
- Nu-mi poţi cere aşa ceva, Fermi
Page 113 and 114:
cred, că mama ta era îndrăgostit
Page 115 and 116:
1Barcelona, 1957Lumina zorilor m-a
Page 117 and 118:
2Chiar în după-amiaza acelei zile
Page 119 and 120:
3După ce-a trecut proverbialul min
Page 121 and 122:
Bunul meu prieten a ridicat din ume
Page 123 and 124:
5Chiar în acea după-amiază, reve
Page 125 and 126:
spaniol, la cererea prefecturii şi
Page 127 and 128:
6Vechiul meu cunoscut, Oswaldo Dari
Page 129 and 130:
7Barcelona, 1958Ianuarie a sosit î
Page 131 and 132:
În 1948, aceeaşi presă obişnuia
Page 133 and 134:
8Într-o seară, sătul să tot ale
Page 135 and 136:
- Am două treburi de rezolvat.- Te
Page 137 and 138:
9Nu era nici urmă de Bea în mulţ
Page 139 and 140:
10Am auzit paşi apropiindu-se de u
Page 141 and 142:
A luat receptorul, aruncându-mi o
Page 143 and 144:
- Mă gândeam la omul ăla.- La Ca
Page 145 and 146:
S-a încăpăţânat s-o lucrăm ai
Page 147 and 148:
Partea a cinceaNumele eroului
Page 149 and 150:
carte de identitate.Emoţionat, Fer
Page 151 and 152:
înainte să dea colţul şi m-a ru
Page 153 and 154:
nicicând în viaţa lui.- Vă rog,
Page 155 and 156:
diferenţele dintre siluetele şi t
Page 157 and 158:
- Un lot de sugus.- Rece, rece...Fe
Page 159 and 160:
descrie.Silueta-i măruntă s-a cuf
Page 161 and 162:
- Fermin, nu cred că... , am inter
Page 163 and 164:
8Pachetul scos dintr-un dulap stăt
Page 165 and 166:
9Mireasa era îmbrăcată în alb
Page 167 and 168:
Un bărbat tânăr, cu câteva fire
Page 169 and 170:
în Petit Moulin Rouge, însă regi
Page 171 and 172:
[33] Jose Buenaventura Durruti Duma
Page 173 and 174:
Also by Carlos Ruiz ZafónThe Shado
Page 175:
CopyrightA Weidenfeld & Nicolson eb
show all

carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?