carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului

16
Din porunca domnului director, un temnicer a rămas de pază în faţa celulei lui Martin, iar doctorul
Sanahuja i-a dat acestuia câteva îngrijiri. Tânărul temnicer n-avea mai mult de douăzeci de ani şi era nou
în muncă. Se bănuia că Bebo lucra în tura de noapte, dar că în locul lui venise, fără nici o explicaţie, acel
începător mocofan, care nu părea să se descurce nici măcar cu cheile şi era mai nervos decât oricare
deţinut. Pe la nouă seara, doctorul s-a apropiat, vizibil ostenit, de zăbrele şi i s-a adresat temnicerului.
- Mai am nevoie de tifon curat şi de apă oxigenată.
- Nu pot pleca din post.
- Nici eu nu pot abandona pacientul. Te rog. Tifon şi apă oxigenată.
Temnicerul s-a agitat nervos.
- Domnului director nu-i place să nu i se urmeze instrucţiunile cuvânt cu cuvânt.
- Are să-i placă şi mai puţin să i se întâmple ceva lui Martin, fiindcă nu m-ai ascultat.
Tânărul temnicer a cântărit situaţia.
- Şefu', doar n-o să trecem prin pereţi şi nici n-o să mâncăm gratiile, a argumentat doctorul.
Temnicerul a blestemat şi a plecat în graba mare după trusa medicală, iar Sanahuja l-a aşteptat lângă
gratii. Salgado dormea de două ceasuri, respirând cu greutate. Fermin s-a apropiat tiptil de coridor şi a
schimbat o privire cu doctorul. Atunci, Sanahuja i-a aruncat pachetul, mai mic decât unul cu cărţi de joc,
învelit într-o zdreanţă şi legat cu sfoară. Fermin l-a prins din zbor şi s-a retras iute în penumbra din
fundul celulei. Dar, când temnicerul s-a întors cu cele cerute de Sanahuja, s-a apropiat de gratii şi a
scrutat silueta lui Salgado.
- E pe ducă, a zis. Nu cred că mai prinde zorii.
- Tu ţine-l în viaţă până la şase. Să nu mă bage pe mine în bucluc, să moară dracului pe tura altuia.
- Se va face tot ce-i omeneşte cu putinţă, a răspuns Fermin.