carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului

- Viitorul nu-l doreşti; îl meriţi. Şi tu n-ai viitor, Salgado.
Nici tu, nici ţara care fată jivine ca tine şi domnul director şi pe urmă întoarce capul. Viitorul l-am
ras de pe faţa pământului cu toţii, şi nu ne aşteaptă decât un căcat aidoma celui care iese din tine şi pe
care-s sătul să-l tot curăţ.
Salgado a lăsat să-i scape un soi de geamăt gutural, pe care Fermin l-a luat drept hohot de râs.
- Lasă-te de discursuri, Fermin. Te pomeneşti că au să te declare erou.
- Nu. Şi aşa-s prea mulţi. Eu sunt un laş. Nici mai mult, nici mai puţin, a răspuns Fermin. Dar măcar
ştiu şi recunosc asta.
Fermin a continuat să-l spele cum putea, în tăcere, apoi l-a acoperit cu restul de pătură căptuşită cu
ploşniţe şi miros de urină. A rămas lângă hoţ până ce Salgado a închis ochii şi s-a cufundat într-un somn
din care Fermin nu era sigur că avea să se mai trezească.
- Spune-mi că deja a murit, s-a auzit glasul numărului 12.
- Se acceptă pariuri, a adăugat numărul 17. O ţigară că mişcă.
- Duceţi-vă toţi la culcare sau la naiba, a propus Fermin. S-a încovrigat în celălalt capăt al celulei şi
a încercat să aţipească, dar curând i-a fost foarte limpede că în noaptea aceea nu va pune geană pe geană.
După o vreme, şi-a băgat faţa printre gratii şi şi-a lăsat braţele să atârne peste bara de metal care le unea.
De pe cealaltă parte a coridorului, din bezna celulei de vizavi, îl priveau doi ochi luminaţi de o ţigară.
- Nu mi-ai spus de ce te-a chemat Valls alaltăieri, a întrebat Martin.
- Imaginează-ţi.
- O cerere ieşită din comun?
- Vrea să te iscodesc despre nu ştiu ce cimitir de cărţi ori aşa ceva.
- Interesant, a comentat Martin.
- Fascinant.
- Ţi-a explicat de ce îl interesează chestia asta?
- Sincer vorbind, Martin, relaţia noastră nu-i atât de strânsă. Domnul director se mărgineşte să mă
ameninţe cu tot soiul de mutilări, dacă nu-i îndeplinesc misiunea în patru săptămâni, iar eu mă limitez să
accept.
- Nu-ţi face griji, Fermin. În patru săptămâni vei fi departe de-aici.
- Da, pe o plajă din Caraibi, cu două mulatre bine hrănite care să-mi maseze picioarele.
- Ai încredere în mine.
Fermin a lăsat să-i scape un oftat descurajat. Cărţile sorţii lui se împărţeau printre nebuni, parlagii
ori muribunzi.